11.11.2015 – Opera Sfântului Ioan Gură de Aur

Opera este complexă şi urmăreşte mai multe direcţii. Exegeza Sfintei Scripturi. Sfântul Ioan Gură de Aur a fost cel mai fidel exponent al spiritualităţii biblice şi patristice. Exegeza sa acoperă cam întreaga Sfântă Scriptură. S-au păstrat majoritatea operelor sale. Sfântul Ioan Gură de Aur a tâlcuit cea mai mare parte a Sfintei Scripturi. Marea majoritate a lucrărilor sale, de obicei omilii, au ajuns până la noi. S-au păstrat 7 Omilii la Facere (anul 386), 8 Omilii la Cărţile Regilor (anul 387), 58 de Omilii la Psalmi, altele la Profeţii mari (Isaia, Ieremia, Daniil, din anii 386-387), la cărţile Iov, sau Proverbele lui Solomon. Ne-au rămas de la el 90 de Omilii la Evanghelia după Matei (anul 390), 16 Omilii la Evanghelia după Luca (de la anul 388), 88 de Omilii la Evanghelia după Ioan (anul 389), 63 de Omilii la Faptele Apostolilor (an II 388-401). Sfântul Ioan Gură de Aur este şi autorul a 251 de Omilii la Epistolele Sfântului Apostol Pavel (1).

Prezentate pe larg, ele descoperă roadele unei munci impresionante şi rodnice. Omiliile la Facere au fost rostite în parte la Antiohia (primele nouă, rostite în Postul mare al anului 386) şi celelalte 67 la Constantinopol (anii 399-401). Sfântul Părinte tâlcuieşte crearea lumii, a cerului şi a pământului, a vieţuitoarelor, iar apoi crearea omului. Totul „s-a făcut prin puterea cuvântului şi a voinţei lui Dumnezeu (2).

Dintre Omiliile la Cărţile I şi II Regi s-au păstrat cinci la număr, despre Ana, mama lui Samuel, la David şi Saul şi la profetul Ilie. Sfântul Părinte a tâlcuit toţi Psalmii, dar s-au păstrat comentariile la numai 62 de Psalmi, scrise la Antiohia, înainte de plecarea sa de acolo. Tâlcuind Psalmii, Sfântul Ioan Gură de Aur arăta purtarea de grijă a lui Dumnezeu faţă de toţi oamenii, mai ales pentru cei aflaţi în nevoi. Suntem îndemnaţi să-L preamărim pe Dumnezeu, să-L lăudăm în cântări, să punem în viaţă învăţăturile Psalmilor (3). Comentariul la Isaia tâlcuieşte mai mult primele 6 capitole ale cărţii profetului. S-au pierdut acele tâlcuiri, dar s-au păstrat fragmente din cele la Ieremia şi Daniil.

Importanţă deosebită au cele 90 de Omilii la Evanghelia după Matei, lucrare ce datează de la anul 390 din Antiohia şi unde se insistă mult asupra Predicii de pe Munte, predica Mântuitorului. Dacă Sfintele Evanghelii după Marcu şi Luca au fost tâlcuite decât în parte, în schimb la Evanghelia dupa Ioan s-au scris 88 de Omilii. Tâlcuirea Faptelor Apostolilor a fost preocuparea Sfântului Ioan Gură de Aur atât în Antiohia, cât şi la Constantinopol. Sunt 55 de Omilii, consemnate în scris chiar în timp ce ele erau rostite de Sfântul Părinte (3).

Sfântul Ioan Gură de Aur a tâlcuit toate Epistolele Sfântului Apostol Pavel. La Epistola către Romani are 32 de Omilii, rostite la Antiohia. Despre acestea, Isidor Pelusiotul, un scriitor creştin contemporan lui, scria: „În interpretarea Epistolei către Romani, în mod deosebit este strânsă comoara de înţelepciune a preaînţeleptului Ioan. Dacă Sfântul Pavel s-ar fi folosit de limba greacă, adică pentru a se interpreta pe sine însuşi, nu ar fi comentat altfel decât fericitul bărbat amintit. Aşa de mult este împodobită această interpretare cu cugetări, frumuseţe şi precizie” (4).

Sfântul Părinte a tâlcuit Epistola I către Corinteni în 44 de Omilii, iar pe cea de a doua în 30 de Omilii. La Epistola către Galateni s-a păstrat un singur comentariu, iar la Epistola către Efeseni sunt 24 de Omilii. La cea către Filipeni s-au scris 15 Omilii, iar la cea către Coloseni 12 Omilii. Altele sunt la Epistolele I şi II Tesaloniceni (16 Omilii), la I şi II Timotei (18, respectiv 10 Omilii). La Epistola către Tit sunt 6 Omilii, la cea către Filimon sunt 3 Omilii, iar la Epistola către Evrei sunt 34 de Omilii (5).

Iată aici tabloul activităţii de tâlcuire a Sfintei Scripturi a celui mai „autorizat” interpret al Sfântului Apostol Pavel. Pentru Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfânta Scriptură este cuvântul lui Dumnezeu şi reprezintă primul izvor al revelaţiei supranaturale. Este destinată tuturor oamenilor. Citind Sfânta Scriptură, oamenii îşi vindecă rănile sufleteşti. Sfântul Părinte a realizat că, fără cunoaşterea noţiunilor introductive, tâlcuitorul Sfintei Scripturi nu poate să îi înţeleagă cuprinsul. Mai mult, trebuie să caute să înţeleagă gândurile pe care Dumnezeu a vrut să le transmită. De aceea, Sfântul Ioan Gură de Aur a căutat mai mult sensul literal, istoric, sau gramatical al fiecărui text în parte. Nu a fost neglijată nici regula contextului (6).

Dintre operele dogmatico – polemice ale Sfântului Ioan Gură de Aur amintim: Contra anomeilor (12 carţi), Contra iudeilor, Despre Înviere, Despre milostenie, sau 21 de Cuvântări (Omilii) la statui. Dintre panegirice amintim: Cuvinte spre lauda Sfântului Apostol Pavel (în număr de 9 acte, în care Sfântul Apostol Pavel este văzut că un model), Despre Sfântul Vavila şi împotriva pagânilor (sau „Împotriva lui Iulian (Apostatul) şi Împotriva păgânilor”), Cuvântul II la sărbătoarea Sfintei Ana, sau Lauda lui Maxim. Sfântul Ioan Gură de Aur a scris şi Omilii la sfinţii martiri (mai cunoscute sunt două).

Sfântul Ioan Gură de Aur a scris cuvântări şi la alte praznice împărăteşti, în afară de cele care constituie subiectul prezentei lucrări: Cuvânt la Înălţarea Domnului (7), Cuvânt la Naşterea Domnului (8), Cuvânt la Sfânta şi Marea JOI (9), Omilia a LVI-a la Matei (16, 28 – 17, 9), Schimbarea la faţă a Mântuitorului Hristos (10), Omilia I despre trădarea lui Iuda şi despre Paşti, despre administrarea Sfintelor Taine şi despre a nu ţine minte răul (11), Omilie la Înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos (12), sau Omilie la strălucitul praznic al Schimbării la faţă (13).

Catehezele baptismale, în număr de 8, au următorul cuprins: 1) Celor ce urmează să fie luminaţi, ca iniţiere; 2) Urmare a instrucţiei date celor ce urmează să fie iluminaţi; 3) Omilia neofiţilor; 4)Către neofiţi şi despre Cuvântul Apostolului; 5) Pareneza. Despre cumpătare; 6) Blam celor ce au părăsit Biserica (adunarea), pentru a merge la curse (hipodrom); 7) Moaştele sfinţilor martiri ne sunt de mare folos. Despre dispreţuirea bunurilor acestei lumi. Despre rugăciune şi milostenie. Către neofiţi; 8 ) Despre Avraam.Program de viaţă creştină. Către neofiţi.

Opere apologetice sunt: Contra lui Iulian şi a păgânilor; Mic tratat că Hristos este Dumnezeu. Opere ascetice sunt: Către Teodor (de Mopsuestia) cel căzut; Contra adversarilor vieţii monahale; Comparaţie între un rege şi un monah; Despre feciorie.

Despre pocăinţă (9 predici). Iată titlurile acestora: Predica I – Când se întorsese de la ţară.Cât timp a fost plecat, Sfântul Ioan Gură de Aur a păstrat în suflet pe păstoriţii săi.Predica a II-a – Despre pocăinţă şi despre posomorârea lui Ahaab şi despre Iona, proorocul. Predica a III-a – Despre milostenie şi despre cele zece fecioare. Predica a IV-a Despre pocăinţă şi rugăciune. Predica a V-a – Despre post şi despre Iona proorocul şi despre Daniel şi cei trei tineri şi despre pocăinţă. Predica a Vl-a – Despre post. Predica a VII-a – Despre pocăinţă şi smerenie şi despre aceea că Dumnezeu este grabnic spre mântuire şi încet spre pedeapsă; apoi povestea ciudată despre Rahab. Predica a VIII-a Despre pocăinţă. Predica a IX-a – Despre pocăinţă şi despre acei care au lipsit de la biserică, apoi despre Sfânta Masă şi despre judecată.

În lucrarea Despre slava deşartă şi despre educaţia copiilor, Sfântul Ioan Gură de Aur schiţează treptele formale în educaţia religioasă. Alte omilii: Omilie la Duminica a IV-a după Rusalii; Cuvânt la Duminica a XXII-a după Rusalii; Omilia despre cei ce s-au dus la hipodrom. Alte opere educativ-morale: Către o tânără văduvă; Despre nerepetarea căsătoriei; Către cei ce sunt scandalizaţi din pricina nenorocirilor; Contra celor ce au fecioare subintroduse. Dintre operele educativ-morale, cea mai cunoscută este Despre preoţie (381 – 386, în 6 cărţi).

Corespondenţa numără 236 de Epistole. Nu trebuie uitată nicidecum Sfânta Liturghie ce poartă numele Sfântului Ioan Gură de Aur.

Viaţa lui trăită plenar în Hristos pentru edificarea credincioşilor lui, precum şi opera literară au fost şi sunt modele pentru cei ce vor să se desăvârşească.

Pentru cel ce vrea să cunoască şi să cerceteze opera autentică a Sfântului Ioan Hrisostom va trebui să apeleze la patrologia greacă a abatelui J.P. Migne vol. 47-64 (14).

În cadrul acestei opere vaste „Omiliile la Matei” constituie cel mai vechi comentariu complet la Evanghelia Sfântului Matei. Ele s-au bucurat de un deosebit interes atât în răsărit cât şi în apus. Toma d’Aquino fiind împreună cu studenţii săi în Paris şi admirând frumuseţile arhitecturii capitalei, a fost întrebat de aceştia dacă nu ar dori să aibă frumuseţi ca acelea, la care magistrul a răspuns că ar dori să aibă în locul acelor frumuseţi „Omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur la Evanghelia după Matei” (15).

Prima traducere în limba română a Omiliilor la Matei este cea a lui Isaac Dascălu, în anul 1795, după cum reiese din manuscrisul 110 al bibliotecii mânăstirii Neamţ, recopiată între anii 1800-1825 (16). Actuala traducere utilizată în lucrare aparţine vrednicului părinte Dumitru Fecioru, trecut la Domnul pe 22 februarie 1988, cartea apărând în anul 1994, în colecţia PSB, vol. 23, în cadrul Editurii Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române (17).

La drept vorbind, viaţa şi opera Sfântului Părinte nu face altceva decât să ne ofere imbolduri şi sugestii pentru lucrarea noastră creştină actuală. El a reuşit să găsească în doctrina creştină răspunsul cel mai sigur pentru lămurirea şi orientarea contemporanilor lui, răspunzând în duh ortodox la întrebările dominante ale vremii lui. Tocmai însă pentru că a fost atât de ancorat în veac, exercită şi azi o profundă şi durabilă influenţă. Acest strălucitor luceafăr al ştiinţei şi învăţăturii, vrednic de o neştearsă amintire, deşi s-a săvârşit din viaţă, trăieşte şi acum prin autoritatea şi credinţa lui, şi chiar dacă nu mai este trupeşte în biserică glasul şi învăţătura lui sunt la fel de puternice ca înainte. Adevărurile propovăduite de el şi cuvintele lui inspirate nu au fost îngropate de uitare şi nu s‑au diminuat în secolele de când au fost rostite.

Note Bibliografice:

  1. Pr. Teodor Baba, Opera exegetică a Sfântului Ioan Gură de Aur, în Rev. „Mitropolia Banatului”, an XXXVIII, iulie-august, nr. 4/1988, p. 27.
  2. Ibidem, p. 28.
  3. Ibidem, p. 29.
  4. Ibidem, p. 30.
  5. Ibidem, p. 31.
  6. Ibidem.
  7. Ibidem, p. 32.
  8. Cuvânt la Înălţarea Domnului, traducere din PG 31, 164-184, de Pr. Dumitru Fecioru, în rev. „Mitropolia Olteniei”, an XX, nr. 5-6/1968, mai-iunie, p. 432-439.
  9. Cuvânt la Naşterea Domnului, traducere din PG 49,351-362, de Pr. Dumitru Fecioru, în rev. „Mitropolia Olteniei”, an XVII, nr. 11-12/1966, noiembrie-decembrie, p. 1017-1024.

10.  Cuvânt la Sfânta şi Marea Joi, traducere de Pr. Dumitru Fecioru, în rev. „Mitropolia Olteniei”, an XX, nr. 3-4/1968, martie-aprilie, p. 303-312.

11.  Omilia a LVI-a la Matei (16, 28-17,9), Schimbarea la faţă a Mântuitorului Hristos, traducere din PG 58, 549-558, de Gh. Badea, în rev. „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, an LIX, nr. 7-9/1983, iulie-septembrie, p. 452-459.

12.  Omilia I-a despre trădarea lui Iuda şi despre Paşti, despre administrarea Sfintelor Taine şi despre a nu ţine minte răul, traducere din PG 49, 373-382, de Gh. Badea, în rev. „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, an LIX, nr. 4-6/1983, aprilie-iunie, p. 273-279.

13.  Omilie la Înălţarea Domnului nostru Iisus Hristos, traducere din PG 50, 441-452, de Gh. Badea, în rev. Mitropolia Moldovei şi Sucevei, an LVIII, nr. 7-9/1982, iulie-septembrie, p. 632-651.

14.  Omilie la strălucitul praznic al Schimbării la Faţă, traducere din PG 58, 549-558, de Pr. Dumitru Fecioru, în rev. „Mitropolia Olteniei”, an XIX, nr. 7-8/1967, iulie-august, p. 643-652.

15.  Daniela Popa, Opera şi bibliografia Sfântului Ioan Gură de Aur, Cluj-Napoca, 2002, p. 11.

16.  Pr. D. Fecioru, Introducere la „Omilii la Matei” ale Sfântului Ioan Gură de Aur, în colecţia „Părinţi şi scriitori bisericeşti”, vol. 23, Bucureşti, 1994, p. 9.

17.  Ibidem, p. 9.

Pr. Ştefăniţă Fleşcan


Atasate la articol:


Sfântul Ioan Gură de Aur