15.10.2019 – Cum să vorbim cu Dumnezeu în rugăciune?

Rugăciunea este precedată şi se încheie cu Semnul Sfintei Cruci: În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.

Psalmistul ne spune: unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru(Psalmul 19,8). Vorbăria în rugăciune umple spiritul de imagini şi-l împrăştie. Sf.Benedict zice: în mod sigur, nu pentru mulţimea cuvintelor vom fi ascultaţi, ci pentru zdrobirea inimii.

Hristos Domnul ne-a dat nouă model ne rugăciune: iar când vă rugaţi, nu fiţi ca făţarnicii cărora le place, prin sinagogi şi prin colţurile uliţelor, stând în picioare, să se roage, ca să se arate oamenilor; adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când te rogi, intră în cămara ta şi, închizând uşa, roagă-te Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie; când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie vor fi ascultate… Deci voi aşa să vă rugaţi: Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel viclean(Matei 6,5-7, 9-13).

Sf.Apostol Pavel zice: Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci Însuşi Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite(Romani 8,26). Biserica noastră a rânduit ca la începutul fiecărei rugăciuni sau sfinte slujbe să chemăm pe Duhul Cel Preasfânt să vină în noi: Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului…vino şi Te sălăşluieşte întru noi… Cuviosul Siluan spune: dacă vrei rugăciune curată, atunci fii smerit, înfrânat, mărturiseşte-te cu sinceritate şi rugăciunea te va iubi…Duhul Sfânt Se face în rugăciunea smerită.

Cel ce se pune la rugăciune trebuie să-şi creeze o stare lăuntrică prielnică vorbirii cu Dumnezeu, gândindu-se că va vorbi unei Persoane Care este acolo şi Îl ascultă. Icoana şi aprinderea candelei sau a lumânării ajută la dobândirea acestei dispoziţii a sufletului şi a minţii. Icoana ne priveşte şi noi o privim. O cântare a Bisericii noastre(Heruvicul) spune că pentru a cânta lui Dumnezeu trebuie ca toată grija lumească, acum, să o lepădăm. Muzica noastră bisericească vine să sprijine rugăciunea, să sensibilizeze sufletul omului spre lucrul lui Dumnezeu. Cântarea, spune Părintele Stăniloae, este modul cel mai propriu de a mulţumi din toată inima lui Dumnezeu, oamenii fiind făcuţi pentru vorbirea în armonie sau în muzicalitate.

Biserica noastră ne învaţă că în rugăciune trebuie să apelăm şi la mijlocirea îngerilor şi a sfinţilor: eu sunt Rafael, unul din cei şapte sfinţi îngeri, care ridică rugăciunile sfinţilor şi le înalţă înaintea slavei Celui Sfânt(Tobit 12,15). De la sfinţi avem modele de rugăciune curată, de la ei învăţăm că rugăciunea trebuie sprijinită pe post şi pe lucrarea faptelor plăcute Domnului.

Scriptura trebuie să hrănească rugăciunea. Psaltirea este cartea care dovedeşte cel mai bine rolul rugăciunii şi bucuria Duhului de omul care se roagă Lui cu credinţă statornică. Psaltirea este istoria poporului lui Dumnezeu transformată în rugăciune.

Rugăciunea vine ca dar al lui Dumnezeu: nimeni din cei legaţi cu pofte şi cu desfătări trupeşti nu este vrednic să vie sau să se apropie sau să slujească Ţie Împărate a slavei…dar pentru iubirea Ta oameni ai binevoit să Ţi se aducă Ţie această slujbă…(rugăciunea de la Heruvic). Părintele Stăniloae spune că rugăciunea cu adevărat desăvârşită este rugăciunea curată, adică aceea pe care  face mintea când a ajuns la capacitatea de a alunga uşor şi pentru multă vreme orice gânduri în vreme ce se roagă. Un Părinte spunea că atunci când îţi aduci aminte de Dumnezeu înmulţeşte rugăciunea, pentru ca atunci când uiţi de El, Dânsul să-Şi aducă aminte de tine.

Pr. Ion Marinescu