13.11.2019 – Jertfa lui Avraam

Din lecturarea cărţilor profetice ca de altfel, din lecturarea întregii Scripturi, constatăm că învăţătura despre Dumnezeu nu este formulată în mod sistematic cu argumente şi formule dogmatice, ci în cuprinsul acestor cărţi găsim primele mărturisiri despre Dumnezeu, în stare de germene, aşa cum El, le descoperă profeţilor, pe care El îi alege. Credinţa poporului evreu este una monoteistă prin excelenţă, având la bază credinţa într-un singur Dumnezeu.

Preotia, asa cum aceasta este inteleasa astazi, nu a fost cunoscuta in epoca patriarhala. Astfel, jertfele si toate actele de cult erau savarsite de catre capul familiei. Acest lucru se vede in episodul vechi-testamentar numit Jertfa lui Avraam, cand Dumnezeu ii incearca lui Avraam credinta, cerandu-i sa-si jertfeasca singurul sau fiu, anume pe Isaac. „Dumnezeu a incercat pe Avraam si i-a zis: „Avraame, Avraame!” Iar el a raspuns: „Iata-ma!” Si Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tau, pe Isaac, pe singurul tau fiu, pe care-l iubesti, si du-te in pamantul Moria si adu-l acolo ardere de tot pe un munte, pe care ti-l voi arata Eu![1]. Capul familiei era acela care savarsea toate actele de cult, precum vedem si din alte locuri biblice. A junghiat Iacov ardere de tot pe munte si a chemat pe rudele sale sa manance paine[2]. Dupa cum vedem, patriarhii erau aceia care aduceau jertfe, pe altare inaltate de ei in locuri speciale. Prima referinta biblica la slujirea preoteasca este aceea in care se aminteste de Melchisedec, la intalnirea acestuia cu patriarhul Avraam. Iar Melhisedec, regele Salemului, i-a adus paine si vin. Melhisedec acesta era preotul Dumnezeului celui Preainalt. Si a binecuvantat Melhisedec pe Avram[3]. Urmatoarele mentiuni biblice referitoare la preoti sunt acelea care vorbesc de preotii egipteni. Numai pamanturile preotilor nu le-a cumparat Iosif, caci preotilor le era randuita de la Faraon portie si se hraneau din portia lor, pe care le-o da Faraon; de aceea nu si-au vandut ei pamantul[4]. Datorita dreptului special de intai-nascut, intalnit la poporul evreu, drept care se mostenea de primul copil de parte barbateasca nascut in fiecare familie, s-a impamantenit traditia ca intaii-nascuti ar fi indeplinit functia sacerdotala, pana la Moise.

Aceasta traditie referitoare la functia sacerdotala a celor intai-nascuti ai lui Israel s-ar baza, in mare parte, pe o porunca data de Dumnezeu lui Moise: In vremea aceea a vorbit Domnul cu Moise si i-a zis: Sa-Mi sfintesti pe tot intaiul nascut, pe tot cel ce se naste intai la fiii lui Israel, de la om pana la dobitoc, ca este al Meu![5]. Aceasta parere este insa neintemeiata, caci sfintirea celor intai-nascuti nu insemna investirea lor cu putere sacramentala, ci inchinarea lor Domnului, in vederea rascumpararii acestora: Pe tot intai-nascutul de la asina sa-l rascumperi cu un miel; iar de nu-l vei rascumpara, ii vei frange gatul; sa rascumperi si pe tot intai-nascutul din oameni in neamul tau[6].

 

Pr. Iulian Lixandra

 

[1] Facerea 22.1-2;

[2] Facerea 31, 54;

[3] Facerea 14.18;

[4] Facerea 47.22;

[5] Iesirea 13.1-2;

[6] Iesirea 13.13;