Omul se naște, creste, are nevoie de hrană, îmbătrânește și moare ca și animalele. Cum dar îl vom numi chip al lui Dumnezeu, din moment ce nici una din acestea nu și sunt proprii lui Dumnezeu? Acestea ni se par nouă deoarece judecăm după cele ce se văd, iar omul prin ceea ce se vede…
Lună: decembrie 2020
Dimensiunea teologică a existenţei – consideraţii biblico-patristice (3)
Condiția care ne apropie de Dumnezeu făcând-ne asemănare desăvârșită a Lui este ne pătimirea, pe care nu o pot avea animalele. “Curăția, ne pătimirea, fericirea, înstrăinarea de orice rău și multe altele de acest fel sânt cele prin care se exprimă asemănarea omului cu Dumnezeu”. Pentru ca ne pătimirea noastră să fie realizabilă, Dumnezeu ne…
Dimensiunea teologică a existenţei – consideraţii biblico-patristice (2)
Fiind chip al Împăratului ce stăpânește peste toate, omul poartă și un “veșmânt” corespunzător. Astfel “în locul mantiei de purpură s-a îmbrăcat în haina virtuții, care-i totuși cea mai împărătească dintre îmbrăcăminte, iar în loc de sceptru se sprijin este pe fericirea nemuririi, pe când în loc de diademă împărătească e împodobit cu coroana dreptății,…
Dimensiunea teologică a existenţei – consideraţii biblico-patristice (1)
spunem că el nu numai că se roagă, ci are posibilitatea să devină ca și Dumnezeu, și nu numai că are conștiința morții, dar are puterea, dată de Hristos, să devină nemuritor! [1] Așadar, ceea ce îl deosebește pe om de dobitoc este calitatea de a-și însuși o învățătură concretă și corectă despre Dumnezeu, pe…
Omul şi tainele existenţei sale în teologie şi filosofie
Există o mulțime de încercări de a-l defini pe om. Pentru Aristotel, omul era un animal social. Pentru Bergson și Blaga, un animal care fabrică unelte. În sfârșit, pentru Darwin și adepții lui, omul nu este decât o prelungire a maimuței, iar Thomas Hobbes face o afirmație, care pare să curme orice aspirație la noblețe…