09.03.2015 – Legătura Sfântului Botez şi a Mirungerii cu Dumnezeiasca Euharistie

Istoric:

Sfântul Botez a fost instituit de către Domnul Iisus Hristos înainte de Înălţarea Sa la ceruri, când a trimis pe cei unsprezece ucenici ai Săi zicând: „Mergând, învăţaţi toate neamurile botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. (Mt. 28, 19) Biserica oficiază sfântul Botez celor care cred în Domnul (1). Astfel, aflăm în Noul Testament numeroase mărturii despre oficierea Tainei Sfâmtului Botez, încă din primele comunităţi creştine (2).

Cea mai veche mărturie despre legătura Botezului şi a Mirungerii cu Dumnezeiasca Euharistie o aflăm la Sfântul Iustin Martirul (†165 d.Hr.) în „Apologia I”, 65, 1-5 (3). Alte mărturii găsim şi la Clement Romanul, în „Omilia XI”, 20-26 şi „Epitoma” 142 (4); în „Tradiţia Apostolică”, 21 (sec III) (5); în Canoanele lui Ipolit al Romei (sec IV); la Sfântul Ambrozie al Milanului (374-397), în lucrarea „De mysteriis”, VIII, 43; la Sfântul Ioan Hrisostom, în „Cateheza” 2, 27; în „Jurnalul de călătorie al Egeriei” (sec IV) s.a.

În Vieţile Sfinţilor pe luna decembrie, ziua 24, la viaţa Sfintei Muceniţe Eugenia ni se spune că „fericitul Corneliu, papă al Romei (250-253), în toate sâmbetele seara trimitea rugăciuni şi psalmi în casa Claudiei (mama sfintei) ca să se roage toată noaptea şi să preamărească pe Dumnezeu. Iar la cântarea cocoşilor mergea singur acolo la dânsele şi, botezând pe cele ce se apropiau de Hristos, săvârşea dumnezeiasca Liturghie şi le împărtăşea pe toate cu Sfintele şi Dumnezeieştile Taine”.

Această rânduială cuprindea oficierea Tainei Botezului, apoi pecetluirea cu Mirul sfinţit, după care noul iniţiat era declarat părtaş al prea sfintei celebrări a Euharistiei, fiind împărtăşit cu tainele desăvârşitoare de către episcop. Mai precis, după privegherea de noapte cu lecturi la alegerea episcopului, urma botezul propriu-zis, după care intrau la Sfânta Liturghie, la final împărtăşindu-se.

Mărturiile menţionate arată că în perioada apostolică, post-apostolică şi secolele următoare, Botezul, Mirungerea şi Dumnezeiasca Euharistie erau strâns legate între ele, fiind înţelese ca o Taină Unică a iniţierii creştine.

În secolul IV, Botezul se oficia mai ales în Sâmbăta Mare, în Săptămâna Mare făcându-se catehizarea.

Separarea Tainei Botezului şi a Mirungerii de Sfânta Euharistie începe din secolul XII şi se definitivează în sec XIV. Cei nou botezaţi erau doar împărtăşiţi la final.

Cauzele separării:

1. dispariţia treptată a botezului în grup la sărbătorile împărăteşti;

2. botezul copiilor şi creşterea numărului de candidaţi la botez (6) au dus la celebrarea izolată şi individuală a Botezului de Dumnezeiasca Liturghie şi implicit, de sinaxa bisericească;

3. în perioada dominaţiei otomane s-a continuat celebrarea Botezului în case (7).

Astfel, Botezul s-a limitat treptat la cercurile familiilor, la rudele şi prietenii invitaţi (8). Rezultatul a fost că toate actele pre şi post-baptismale, ce constituiau elemente independente ale iniţierii catehumenilor, au fost îngrămădite într-o unică rânduială a Botezului (9).

Legătura celor trei Taine din punct de vedere teologic:

  1. Din punct de vedere eclesiologic Biserica este Trup al lui Hristos, Euharistia fiind de asemenea Trup al Lui. Biserica este în Euharistie, Euharistia în Biserică (10). „Paharul binecuvântării pe care îl binecuvântăm nu este oare împărtăşirea Sângelui lui Hristos? Pâinea pe care o frângem nu este oare împărtăşirea (comuniunea) Trupului lui Hristos? Pentru că o singură pâine, un singur trup suntem noi cei mulţi, fiindcă toţi ne împărtăşim dintr-o singură pâine” (I Cor. 10, 16-17).
  2. Din punct de vedere mistagogic prin aceste Sfinte Taine ne facem părtaşi la Moartea şi Învierea Domnului (cf. Rom. 6, 3)
  3. Din punct de vedere catehetic şi pastoral este un bun prilej de a arăta taina iniţierii în credinţa creştină
  4. Din punct de vedere ascetic este o necesitate pregătirea sufletească şi trupească pentru apropierea de Dumnezeu.

Eforturi precedente de armonizare ale acestor taine au fost iniţiate de mitrop. Iosif Vrienios (1350-1432), Sf. Nicodim Aghioritul (1749-1809), I. Karmiris,  P. Trembelas şi  I. Foundoulis. Totuşi acest demers de reînviorare a teologiei patristice a rămas doar la nivelul studiilor, nu şi în practica liturgică bisericească (11).

În concluzie:

Dacă se face Botezul în zi de Duminică se impune o catehizare a naşilor şi a părinţilor copilului (12), cel puţib în zilele premergătoare săvârşirii Tainei Baptismale (seara la Vecernie – de pildă) (13).

În ziua respectivă, preotul se îmbracă în veşminte albe şi face Proscomidia. Vine apoi în pronaos la baptisteriu cu Evanghelia şi cădelniţa, tămâiază şi rosteşte binecuvântarea mare. Urmează Ectenia mare, sfinţirea apei, afundarea, mirungerea după rânduiala obişnuită, Psalmul 31. Preotul aduce pe cel botezat în naos zicând rugăciunea Vohodului Liturghiei, rugăciunea Trisaghionului, Câţi în Hristos v-aţi botezat…, Apostolul, Evanghelia (mai întâi ale Duminicii, apoi ale Botezului) şi cealaltă rânduială a Liturghiei. Tăierea părului se poate face după rugăciunea Amvonului (14).

Foarte potrivit este ca Botezul să fie oficiat în marile sărbători precum Sâmbăta Mare, Naşterea, Botezul Domnului (15), Duminica Pogorârii Duhului Sfânt, Sâmbăta lui Lazăr. Pentru Sâmbăta Mare, Tipicul Bisericii Mari a Constantinopolului prevede următoarea rânduială: La Vecernie, după Vohod, în timpul lecturilor biblice (16), preotul îmbrăcat cu stihar alb vine la baptisteriu cu tămâie, trei sfeşnice şi începe rânduiala Botezului, apoi are loc ungerea cu sfântul Mir în timp ce se cântă Câţi în Hristos v-aţi botezat…după care se face Vohodul la Liturghie cântându-se psalmul 31 (17) şi în continuare rânduiala dumnezeieştii Liturghii (18).

Note:

Mc. 16, 16: Cel ce va crede şi se va boteza, se va mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi (şi copiii cred, chiar dacă nu au ajuns la stadiul maturităţii vârstei).

  1. F.A. 2,41; 8, 12-13; 8, 38; 9, 18; 10, 47-48; 16, 15-33; 18, 8; 19, 5; I Cor 1, 14-16.
  2. În colecţia Părinţii greci ai Bisericii, Ediţii patristice, Tesalonic, vol. I, p. 190, apud NENAD MILOŞEVICI, Dumnezeiasca Liturghie – centrul cultului în Ortodoxie, Legătura indisolubilă a Sfintelor Taine cu dumnezeiasca Euharistie, teză de doctorat sub îndrumarea lui I. FOUNDOULIS, traducere de Pr. prof. Ioan Ică sr.,  Sibiu, Ed. Deisis, 2012, p. 20.
  3. În colecţia Biblioteca Părinţilor şi scriitorilor  bisericeşti greci, vol. I, Ed. Diaconia Apostolică a Bisericii Greciei, Atena, 1955, p. 159, 280.
  4. În col. Sources Chretiennes, Paris, 1955,  vol. 11 bis, p. 89, lucrare atribuită SF. IPOLIT AL ROMEI.
  5. Ritmul creştinării Imperiului Roman şi apoi creşterea numărului botezurilor pruncilor.
  6. Canonul 31 Trullan atestă că această practică exista, interzicând clericilor a mai boteza în case sau paraclise private fără avizul episcopului.
  7. NENAD S. MILOSEVICI, op. cit., p.19-68.
  8. I. FOUNDOULIS, Răspunsuri la întrebări liturgice, Atena, vol. I, p. 182-183 şi vol II, p. 115.

10.  SF. IUSTIN POPOVICI, Dogmatika, vol. III, Belgrad, 1978, p. 567.

11.  NENAD MILOŞEVICI, op. cit., p. 80.

12.  Copilul poate fi botezat la vârsta de 2-3 ani. În secolul al IV-lea Sf. Grigore Teologul, fiu de episcop, recomanda botezarea copiilor la vârsta de cel puţin trei ani, „pentru ca aceştia cât de cât să poată auzi şi repeta cuvintele Tainei, iar dacă nici atât, cel puţin, să o înţeleagă imaginar” (cf. Omilia 40; PG 36, col. 400). Această recomandare a fost respectată în Biserică până prin secolul al IX-lea, când se generalizează botezul la un an sau la 40 de zile, dar niciodată fără cateheză. (Cf. Ierom. dr. PETRE PRUTEANU, Când putem boteza copiii, www.teolgie.net).

13.  Canoanele 46 Laodiceea şi 78 Trulan (VI Ecumenic) prevăd catehizarea obligatorie a candidaţilor la botez şi chiar examinarea lor săptămânală.

14.  NENAD S. MILOŞEVICI, op. cit., p. 84, 85.

15.  Agheazma Mare a constituit iniţial sfinţirea apei sfântului Botez, cf. I. FOUNDOULIS, Raspunsuri la intrebari liturgice, vol I, p. 296.

16.  Este vorba despre cele 15 citiri biblice.

17.  Nou botezaţii sunt aduşi în naos.

18.  J. MATEOS, Le Typicon de la Grande Eglise, Roma, 1962,  tom II, p. 84-88, apud NENAD MILOSEVICI, op. cit., p. 55.

Pr. Dr. Cătălin-Constantin Părăuşeanu


Atasate la articol:


Legătura Sfântului Botez şi a Mirungerii cu Dumnezeiasca Euharistie