Despre lucrarea mărturisitoare a Bisericii (III)

Prejudecățile și ura păgânilor se manifestau și în aprecierile lor asupra vieții morale a creștinilor. Neînțelegând Taina Sfintei Împărtășanii, în care pâinea și vinul sunt prefăcute, prin Sfântul Duh, în Trupul și Sângele lui Iisus Hristos, creștinii erau acuzați că ucid copiii la cultul lor și se hrănesc cu sângele și carnea acestora. Neînțelegând rostul și sensul agapei creștine, creștinii erau socotiți imorali, fiind acuzați că la ospețele comune se dedau la desfrâu și comit chiar incesturi. Aristocrații, vedeau în creștini elemente vulgare și-i disprețuiau, pentru că ei proveneau mai mult din clasele modeste. Prin abținerea lor de la anumite meserii și funcții legate de cultul zeilor, prin refuzul unora de a servi în armată, creștinii erau socotiți de păgâni inutili societății, nefolositori în afaceri.

Între creștinism și religia greco-romană era o mare deosebire. Creștinismul era o religie nouă, monoteistă, spirituală, morală, în timp ce păgânismul era o religie veche, politeistă, idolatră și decăzută. Păgânii nu aveau o înțelegere pentru o religie spirituală, fără temple, fără zei și jertfe, fără reprezentările zeilor prin statui, în care oamenii de rând credeau că locuiește puterea lor. Credința creștină era socotită de păgâni o apostazie de la religia și tradiția strămoșilor. Orice calamitate abătută asupra Imperiului Roman, năvălirea altor popoare, cutremure, furtună, vreme rea, inundații, secetă, foamete, epidemii, toate erau atribuite creștinilor, fiindcă au părăsit cultul zeilor, iar zeii mânioși trimit aceste nenorociri asupra oamenilor. Cu toate acestea, nu de puține ori în timpul persecuțiilor s-au ridicat noi martiri din rândul păgânilor care au mărturisit pe Hristos și care s-au jertfit pentru învățătura Sa, surprinzând pe de-o parte pe conaționalii lor cât și pe ighemon.

Prin suferințele lor, martirii luptau împotriva diavolului, care căuta din răsputeri să rupă măcar o blasfemie din gura lor, zdruncinată de atâtea chinuri. El reușește să depășească toate încercările și greutățile vieții, pentru că în inima sa deja s-a pogorât Sfânta Treime. El are mintea lui Hristos, aflându-se într-o permanentă stare de jertfă, într-o permanentă stare de ardere de tot căci nu mai rămâne nimic din el care să fie pentru sine.

Așadar, în dimensiunea ei apologetică, Biserica Ortodoxă perpetuează în actualitate mesajul mărturisirii martirice: „fiți tari în credință și iubiți-vă unii pe alții”. Prin urmare, „Biserica și martiriul se adeveresc reciproc. Interpretarea cea mai profundă a martiriului este dată în mărturisirea cuvântului Bisericii despre harul eshatologic biruitor, în care mucenicii se împlinesc pe ei înșiși și biruiesc lumea. Martiriul dă mărturie lumii pentru Biserica lui Hristos, în care el rămâne prin jertfa sa. Totodată, el vorbește tuturor creștinilor și tuturor timpurilor, spunândule că moartea lor nu este zadarnică, ci arătând felul autentic de a fi al credinciosului care s-a îmbrăcat prin taina Botezului”.

  • Bibliografie
  • Biblia sau Sfânta Scriptură, EIBMBOR, Buc., 1988
  • Părinți și Scriitori Bisericești, Vol. 11, trad. Pr. prof.dr. I. RĂMUREANU, Ed. IBMBOR, Buc., 1982.
  • APOSTOLACHE, Pr.Lect.Univ.Dr. I., APOLOGETICĂ ORTODOXĂ-MĂRTURISIRE ŞI APOSTOLAT, Ed. Mitropolia Olteniei, Craiova, 2017.
  • POPA, ÎPS Acad. Dr. I. „Martiriul ca Jertfă Euharistică”, în Viaţă liturgică şi ethos comunitar, Ed. Mitropolia Olteniei, Craiova, 2007.
  • Idem, „Răspunsuri duhovniceşti: Martirul are mintea lui Hristos”, în Ziarul Lumina, 26 octombrie 2010
  • STĂNILOAE, Pr.Prof.Acad.Dr.  D., Chipul nemuritor al lui Dumnezeu, Opere Complete V, Ed. Basilica, Buc., 2013.
  • http://www.scritub.com/istorie/Persecutiile-contra-crestinilo7322275.php

[1] http://www.scritub.com/istorie/Persecutiile-contra-crestinilo7322275.php

[2] Ibidem

[3] Pr. Lect.univ.dr I. APOSTOLACHE, Op. Cit., p. 235.

[4] Ibidem.

(Pr. Octavian Trăşculeasa)