Un ctitor al învățământului românesc – Mitropolitul Veniamin Costachi (1803-1842). Partea a II-a
În noua sa formaţie şcoala de la Socola nu se mai putea numi şcoală de Catehisie, ci Seminar, şcoală nouă creştină, în duh nou de semănătorism creştin, evanghelic şi naţional românesc pentru tineri, ce aveau să devină luminătorii satelor Modovei. Mai târziu şcoala este cunoscută sub numele de „Seminaria Veniamină“.
Mitropolitul Veniamin a format elevii din seminarul său în spirit deosebit. Cele mai bune elemente dintre aceştia au fost trimise în ţări ortodoxe, pentru specializare în disciplinele teologiei teologiei ortodoxe. El a trimis studenţi în Rusia şi Grecia. Printre primii trimişi în Grecia sunt consideraţi Gheorghe Săulescu, Gheorghe Papadopoulos, Dimitriu Filaret, ş.a. Ei au fost de un mare folos patriei şi Bisericii: „împrăştiind fiecare din locul unde se găsea lumina dobândită acolo“. Pentru maicile de la Socola şi Prapa-Doamna Paracheva Iaşi – mutate la Agapia, în locul călugărilor trecuţi la alte mănăstiri – se înfiinţează acolo o altă şcoală de carte elenească cu „cu un dascăl bătrân procopsit la învăţătură“, până când se va pregăti o călugăriţă care să le înveţe pe celelalte. În afară de aceasta, călugăriţele de la Agapia şi Văratec, alcătuind acum un singur sobor, se vor ocupa şi cu lucrul de mână: cusături, hramuri, chilimuri, cusături de veşminte arhiereşti. Iată dar că prin stăruinţa mitropolitului Veniamin, iau fiinţă deoadată trei şcoli: seminarul de la Socola, şcoala elinească grecească şi şcoala moldovenească pentru fete la mănăstirea Agapia.
Dar marele ierarh era convins că cel din urmă suflet din masa aceasta mare a poporului de ţărani trebuie să fie cunoscător de carte. Deaceea mitropolitul Veniamin, alături de boierii din consiliul scolar a stăruit pentru înfiinţarea a primelor şcoli româneşti în centrele de seamă ale Moldovei: Focşani, Galaţi, Bârlad, Chişinău, Roman şi Huşi.În aceste şcoli puteau intra şi copiii săraci, pentru cei din urmă fiind instituite burse.
În octombrie 1805, Veniamin Costachi organizează şi o şcoală de cântări bisericeşti, întrucât constatase că „şi meşteşugul muzichiei aice în ţara noastră părea acum nefiind desăvârşit… biserica se mulţumea întru puîina ştiinşă a celor ce se afla“. La conducerea şcolii este numit Petru protopsaltul biseicii celei mari a Constantinopolului plătindu-l lunar cu 100 de lei din banii şcolilor, completaţi cu alţii 200 de lei din contribuţia Mitropoliei, a mănăstirilor din Iaşi şi din afară. Pe lângă el s-au adăugat şi alţi profesori, între care şi Vizante, Suceveanu, de la care au rămas numeroase cântări în limba română.
La îndemnul mitropolitului, cărturarul Gheorghe Asachi, a predat, între anii 1814-1818, un curs de inginerie în limba română, la Academia domnească din Iaşi, punându-se astfel bazele învăţământului politehnic la noi. Prin aceasta mitropolitul Veniamin a dovedit profesorilor greci şi boierilor moldoveni retrograzi că se pot preda ştiinţe exacte şi în limba română nu numai în cea greacă, cum pretindeau aceştia.
În anul şcolar 1819-1820, sub controlul mitropolitului Veniamin a funcţionat la Academia grecească din Iaşi şi o şcoală pedagogică sub conducerea învăţătorului grec George Cleobul, specializat la Paris, pentru deprinderea viitorilor învăţători de la şcolile greceşti din teritoriile greceşti cu folosirea metodei mutuale, numită şi lancastrică.
În timp ce Asachi era trimis agent diplomatic la Viena (1822-1827), mitropolitul Veniamin deschide în toamna lui 1824, într-o chilie de la mănăstirea Trei Ierarhi, o şcoală începătoare, folosind ca învăţător un absolvent al seminarului de la Socola. În anul următor, 1825 – în lipsa abecedarelor – Veniamin Costachi dispuse a se tipări la mitropolie „tablele lancastrice“, pentru învăţarea literelor şi a citirii cuvintelor româneşti după metoda folosită în 1820 în Academia grecească.
În toamna lui 1826, Veniamin căpătând un profesor calificat ân Gh. Săulescu întors de la studii, îl rânduieşte să predea la a doua clasă a şcolii începătoare după metoda „lancastrică şi a învăţăturii împrumutate“.
În aceaşi vreme (1826-1831), mitropolitul Veniamin trimite şase tineri moldoveni al Bucureşti să urmeze la şcoala românească de la Sfântul Sava, luând înţelegere cu mitropolitul Grigorie al IV-lea al Ungrovlahiei spre a supraveghea activitatea lor. Dintre aceşti tineri, trei – Andrei Teodorescu, Anton Velini şi Emanuil Halunga – vor deveni profesori la şcolile naţionale din Moldova.
În 1832, in înţelegere cu Asachi, mitropolitul Veniamin pregăteşteşi trimite în ţară o înştiinţare în care face cunoscut noile instituţii de învăţământ prevăzute în Regulament care urmau a se înfiinţa treptat, în completarea instituţiilor de la mânăstirea Trei Ierarhi. În toamna lui 1832 au şi fost deschise cursurile celor 6 şcoli ţinutale (Roman, Huşi, Botoşani, Bârlad, Galaţi, Focşani) cu profesori pregătiţi, cu instrucţiuni speciale, cu un îndrumător metodic, cu abecedarul lui Gheorghe Săulescu, toate pregătite prin grija lui Asachi; apoi un internat pentru fiii de dregători, pe lângă cel al copiilor săraci.
În acelaşi timp, Veniamin cu ceilalţi epitropi ai şcolilor și consilierul Asachi iau măsuri în vederea deschiderii Academiei din Iaşi. Printr-o înştiinţare din februarie 1832, publicată în „Albina românească“ anunţă că se caută cinci profesori „cu temeinice ştiinţe şi recomandaţii vrednice de crezut“ din care patru pentru diferite discipline ştiinţifice teoretice, experimentale şi practice predate în limba română şi latină, iar unul pentru limba şi literatura franceză.
Până în toamna lui 1834, neputându-se angaja decât doi profesori de peste Carpaţi – Damaschin Bojinca (dreptul) şi Eftimie Murgu (filozofia) – Veniamin Costachi aprobă propunerea lui Asachi de a se trimite în străinătate pentru studii în diferite specialităţi: şase tineri la Viena şi unul în Franţa – de unde după patru ani se vor întoarce cu titluri universitare şi vor deveni profesori la Academia Mihăileană sau la Facultatea Teologică de la Socola.
În septembrie 1834, se va obţine de la domnitorul Mihail Sturza înfiinţarea primei şcoli publice pentru fetele orăşenilor, iar în noiembrie acelaşi an se va deschide această şcoală cu 70 de eleve, in curtea mănăstirii Barboi.
În noiembrie 1834, s-au deschis şi cursurile Academiei cu Eftimie Murgu – predând filozofia, iar la 16 iunie se făcu inaugurarea oficială a Academiei într-un cadru solemn în prezenţa domnitorului Sturdza, a mitropolitului Veniamin, a epitropilor şcolilor, a lui Asachi şi a marilor dregători ai ţării. Academia concepută de Veniamin şi Asachi cuprindea: Facultatea filozofică (2 ani), Facultatea juridică (3 ani), Facultatea teologică Socola (4 ani), cursuri extraordinare de inginerie, de economia câmpului, de frumoasele meşteşuguri, de filologie (diferite limbi străine).
Academia înfiinţată acum era prima instituţie de acest fel încadrată cu profesori români ca: Eftimie Murgu, Gh. Săulescu, Vasile Fabian, S. Botezatul pe lângă care se vor adăuga treptat, în anii următori, Damaschin Bojinca, P.M. Câmpeanu, T. Stamati, Anton Velini, Alexandru Costinescu, Ion Ionescu, Vasile Popescu Scriban, ş.a.
Înzestrată curând cu bibliotecă, laboratoare de fizică şi chimie, instrumente de matematică şi inginerie, muzeu de ştiinţele naturii etc., Academia Mihăileană sub ochii veghetori ai mitropolitului Veniamin şi, prin ostenelile lui Asachi se ridică continuu către nivelul Academiilor europene şi în spiritul noilor idei democratice. Realizarea Academiei naţionale cu sprijinul neprecupeţit al înaltului ierarh, asigurând dezvoltarea ştiinţelor şi folosirea lor în sistemul de viaţă al moldovenilor, constituie un al patrulea moment important din istoria culturală a Moldovei.
O serie de demersuri ale lui Veniamin şi Asachi către domn între 1839-1841, au izbutit deschiderea primei şcoli de arte şi meşteşuguri din Moldova la Iaşi (1841) înzestrată cu şase ateliere şi încadrată cu specialişti aduşi din Moravia şi Transilvania pentru pregătirea teoretică şi practică a primilor tehnicieni români, de care se simţea trebuinţă în întreaga ţară.
În Arhivele Statului din Bucureşti, printre alte numeroase materiale referitoare la marele ierarh Veniamin Costachi se păstrează un document original, în limba franceză, datat 15 noiembrie 1818. Documentul cuprinde adresa Societăţii pentru învăţământul elementar din Paris, către mitropolitul Veniamin Costachi al Moldovei, prin care i se face cunoscut numirea sa ca membru corespondent al acestei societăţi, în urma recomandării făcute de Nicolae Rosetti-Roznovanu şi de doctorul Eustaţiu.
Aşadar, faima de om de cultură a mitropolitului Veniamin Costachi a trecut graniţa ţării, încât Societatea de învăţământ din capitala Franţei i-a acordat titlul de membru al ei.
În anul 1805, mitropolitul Veniamin, constatând lipsa cântăreţilor bisericeşti, cere domitorului şi acesta încuviinţează, înfiinţarea unei şcoli de cântăreţi bisericeşti, numind la conducerea acesteia pe „Chir Petru protopsaltul bisericii celei mari a Constantinopolului, plătindu-l lunar cu 100 lei din banii şcolilor, completaţi cu alţi 200 de lei din contribuţia mitropoliei, a mănăstirilor din Iaşi şi din afară. Pe lângă el s-au adăugat şi alţi profesori, între care şi Vizanti Suceveanu, de la care au rămas numeroase cântări bisericeşti în limba română”.
Acest început plin de avânt al şcolii, care profresa sub conducerea şi ocrotirea mitropolitului Veniamin Costachi, nu s-a bucurat prea mult de pace, căci între anii 1806 şi 1812, în timpul războiului dintre ruşi şi turci foarte mult a avut de suferit şi şcoala. Protectorul ei se retrăsese la Neamţ, iar în locul său venise un om care nu iubea ctitoriile lui Veniamin.
Bibliografie: Nicolae Iorga, Viaţa şi faptele mitropolitului Moldovei Veniamin Costachi, Ed. Minerva, Bucureşti, 1904; Mihai Bulacu, Marele Catehet și întemeietor al școalei românești Veniamin Costachi, în revista „Biserica Ortodoxă Română”,anul LXIV, 1946, p. 510-519; N. C. Enescu, Veniamin Costachi, ctitor şi îndrumător al şcolilor din Moldova, în revista „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, anul XLIII (1946), nr. 1-2, p. 31-56; Mihai Mănucă, Mitropolitul Veniamin Costachi, în revista „Biserica Ortodoxă Română”, anul LXXXVI (1968), nr. 1-2, p. 165-181; Ilie Gheorghiţă, Grija deosebită a mitropolitului Veniamin Costachi pentru ridicarea nivelului cultural al clerului, în revista „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, anul XLVII (1971), nr. 9-12, p. 645-660; I. D. Lăudat, La 150 de ani de la întemeierea învăţământului în limba naţională în Moldova, în Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, anul LIV (1978), nr. 1-2, p. 101-108; Adrian Botoşăneanul, Din viaţa şi înfăptuirile Mitropolitului Veniamin Costachi. La împlinirea a 175 de ani de la ridicarea sa în jilţul vlădicesc, în „Mitropolia Moldovei şi Sucevei”, anul LIV (1978),nr. 3-4, p. 348-335.
(Pr. I.D. Moga)
