În literatură de specialitate, preocupările oamenilor au crescut în privința studierii câtorva teme teologice de bază dintr-o perspectivă biblică a Părinților bisericești, ținând cont de poziția Bisericii, dar și de rolul Bibliei în gândire Sfinților Părinți. Aceste studii ridică câteva întrebări importante, precum semnificația conceptelor de bază din lucrările Părinților, precum Biblia, canonul și autoritatea textelor biblice, precum și baza biblică a unor subiecte din Teologia creației, antropologia, eclesiologia etc. În special, operele scriitorilor creștini timpurii au reprezentat un interes deosebit, care au jucat un rol important în deschiderea direcției principale a gândirii creștine și separarea acestui gând de modelul filosofic antic. Scrierile Sfântului Irineu din Lyon au provocat acest tip de cercetare.
Scrierile Sfântului Irineu din Lyon au reprezentat o provocare pentru acest tip de cercetare, fie datorită particularității temelor și metodologiei lor, fie datorită fundalului perioadei istorice în care au fost scrise, când Biserica nu avea un text biblic canonic, iar scrierea teologică abia lua ființă.
Antropologia teologică a Sfântului Irineu este un domeniu important de cercetare, deoarece deschide noi orizonturi ale gândirii antice, în special prin prezentarea oamenilor ca un întreg din perspectiva Bibliei creștine și fiind înțeleasă ca un întreg, și întreaga realitate a existenței. Această antropologie se bazează pe Biblie și este necesar să se studieze fundamentul biblic al fundamentului ideologic al poporului ca episcop de Lyon. Sfântul Irineu a avut în vedere textul lăsat de apostoli și l-a interpretat în spiritul tradiției hermeneutice predate de înaintași.[1]
Antropologia ocupă un loc central în gândirea Sfântului Irineu și își are rădăcinile în perspectiva sa teologică a Treimii. Dumnezeu și omul nu sunt doi poli opuși, ci două existențe care se caută reciproc și împărtășesc puncte comune. Întâlnirea lor a avut loc când Fiul lui Dumnezeu s-a făcut trup și Fiul lui Dumnezeu a deschis calea omenirii spre viața veșnică cu Dumnezeu. Fundamentul acestei viziuni teologice provine în principal din Biblie. Episcopul Lyonului a explicat Biblia în spiritul tradiției apostolice.[2] Cititorii lucrărilor Sfântului Irineu pot observa cu ușurință atracția acestui părinte bisericesc către textele biblice din Noul Testament (NT) și Vechiul Testament (VT). În plus, în lucrările Sfântului Irineu, putem vedea că autorul tinde în mod natural să folosească operele apostolilor ca texte cu aceeași autoritate biblică ca și Vechiul Testament, făcând astfel continuitatea și conștientizarea tematică să devină transparente între cele două voințe. Unitatea episcopului este clar asumată și afirmată de conștiința episcopului.
Episcopul Lyonului folosește Evangheliile în lucrarea sa, crezând ferm că aceste texte sunt inspirate și că sunt autoritatea biblică normativă pentru argumentarea și confirmarea oricărui mesaj creștin. În acest capitol, ne propunem să analizăm câteva dintre sursele biblice ale antropologiei Sfântului Irineu din cele Patru Evanghelii, dar și învățătura hristologică a Sfântului Irineu de Lyon. Aceste surse sunt împărțite în două categorii: sinoptice şi ioanine.
[1] D.V. Jemna, „Repere biblice ale antropologiei Sf. Irineu de Lyon în cele patru Evanghelii”, Anuarul Facultăţii de Teologie Ortodoxă Cluj-Napoca, XIII, 2009-2010, p. 202.
[2] Ibidem.
Pr. Emil Şearpe