Tema anului omagial și comemorativ 2019: „An omagial al satului românesc (al preoților, învățătorilor și primarilor gospodari)” aprobată de Sfântul Sinod al B.O.R. a fost un bun prilej ca prin simpozioane, dezbateri, colocvii și seminarii să comemorăm personalități locale cu un rol deosebit în comunitatea în care au activat și pe care au slujit-o cu dăruire.
La nivelul parohiilor, această temă a adus în lumină persoane și fapte care trebuiau menționate scoțându-le din anonimatul comunității, dar și din colbul uitării care s-a așternut încet-încet.
În mod firesc, în fiecare comunitate a existat de-a lungul timpului personalități locale cărora li se datorează ridicarea unei biserici, a unei școli, a unei biblioteci sau, de ce nu, dezvoltarea unei localități. Nemenționate, faptele, inițiatorii și împlinitorii lor ar rămâne pierdute în noianul timpului. Prin recunoașterea meritului lor însă și prin comemorare, ne vom cunoaște și respecta înaintașii, dar vom avea și modele de urmat, ca și noi, la rândul nostru, să păstrăm și să continuăm activitatea lor.
În comunitatea din satul Foleștii de Jos, comuna Tomșani, județul Vâlcea, s-au evidențiat în ultimul secol mai multe persoane ca modele de dăruire. Menționăm preot Ilie Barbu, învățătorul Văduva Gheorghe, învățătorul Nițu Lucian, preot Diaconu C. Dumitru, dar șu un enoriaș deosebit: domnul Nicolăescu Alexandru. Acestui om, alături de preotul Găman Ion, parohul din anii ’70, i se datorează într-o oarecare măsură existența lăcașului de cult din sat.
În urma cutremurului din 4 martie 1977, biserica parohială cu hramul „Sfinții Trei Iararhi” a suferit pagube însemnate, toată structura fiind afectată serios. Se impunea altfel refacerea lăcașului de cult. Deși exista dorința preotului paroh, ca și voința satului, era totuși o problemă în a înfăptui renovarea sau refacerea bisericii – și anume opoziția politicii comuniste de atunci, care trasase ca obiectiv principal alocarea de materiale de construcție pentru refacerea, cu prioritate, a locuințelor și obiectivelor industriale afectate.
Prin funcția pe care o ocupa, de vice-primar, domnul Nicolăescu Alexandru avea în atribuții și întocmirea contractelor de achiziții de materiale de construcție. Întrunindu-se Adunarea Parohială și hotărându-se refacerea lăcașului de cult, s-a ajuns în discuție și la acest aspect al achiziției materialelor – ceea ce părea un impas important în realizarea obiectivului dorit de toată comunitatea. Atunci s-a ridicat glasul lui nenea Sandu – cum îi spuneau enoriașii: „Mă ocup eu de achiziții, de contracte pentru toate materialele!”. Preotul paroh a replicat: „E foarte bine, dar vă puneți în joc slujba și implicit viitorul familiei dumneavoastră”. Aici a răzbătut măreția acestui om: „Eu, părinte, cum bine știți, am crescut la țară. Știu să țin și de coarnele plugului și să dau și cu sapa și cu coasa. Ce o vrea Dumnezeu, adr satul fără biserică nu trebuie să rămână!”
Zis și făcut. Lucrările au mers bine, materialele au venit, oamenii din sat s-au implicat cu tot ce au putut și în toamna anului 1978 biserica era aproape gata, sfințindu-se în 29 ianuarie 1979.
Dumnezeu a rânduit ca Nicolăescu Alexandru să nu „pățească” nimic în urma acestei acțiuni, insă existența bisericii se datorează și mărinimiei și credinței lui.
Preot Diaconu Dumitru,
Episcopia Râmnicului, Protoieria Horezu,
Parohia Foleștii de Jos, comuna Tomșani,
Județul Vâlcea