Arhiva pentru categoria ‘Poezie Religioasa’

Cu Tine-n faptă şi ȋn gând, sunt bucuros când vii,

Te rog transformă-mi plânsu-n râs, necazu-n bucurii,

Din zorii dimineţii până târziu ȋn seară,

Alină-mi Tu durerea, fă-mi viaţa mea uşoară.

.

Cu Tine-n faptă şi ȋn gând, de când eu mă trezesc,

Simt ajutorul Tău divin, ce mult eu te iubesc!

Căci ziua-ntreagă e-acum o binecuvântare,

Ȋţi mulţumesc, Stăpâne, că Tu-mi dai alinare.

.

Cu Tine-n faptă şi ȋn gând, eu tot aşa adorm,

Sunt fericit e-un vis frumos, o, Doamne, dulce somn.

Din bolta ȋnstelată Tu mă veghezi de-aproape,

Mă mângâi Tu pe creştet şi-aud a Tale şoapte.

.

Cu Tine-n faptă şi ȋn gând, sunt om pe-acest pământ

Şi-aş vrea să fiu cu Tine sus şi-n cerul Tău preasfânt,

Aşa ajută-mi, Domnul meu şi mie-un biet creştin,

Te va preamări de-a pururi, preotul Constantin!

Pr. C. Rusan

Ȋn cea mai tristă vineri cu crucea grea ȋn spate,

Hulit, scuipat, lovit cu-atâta nepăsare,

Mă-ndrept ȋnspre Golgota, unde voi gusta din moarte,

Sunt singur, ostenit şi inima-Mi tresare.

.

Ȋn chinuri şi-umilinţă ȋmi chem toţi ucenicii,

Ȋi strig pe toţi pe nume, dar ei nu ȋmi răspund,

Că stau ascunşi săracii cuprinşi de teama fricii

Sunt ostenit şi singur şi de durere plâng.

.

Ȋi chem acum pe cei pe care Eu i-am ajutat,

Dar nici ei nu M-aud şi n-au cum să Mă scape

Sunt ȋmprăştiaţi prin lume, de Mine au uitat,

Sunt singur şi-ostenit, sfârşitu-Mi e aproape.

.

Fără milă, M-au răstignit pe-o cruce-ntre tâlhari,

Durerea Mă apasă, puterile ȋmi pier,

Picurii de sânge ȋmi curg pe pietre reci şi mari,

Sunt ostenit şi singur şi lung privesc spre cer.

.

C-o ultimă putere, cer apă că Mi-e sete,

Iar ei nemilostivii, oţet Ȋmi dau să beau,

Mă rog apoi la Tatăl pe toţi ca să ȋi ierte,

Că dându-Mă la moarte, ei nu ştiu ce făceau.

Aşa-i murit, Stăpâne, ȋn chinuri şi durere,

Prin jertfa Ta cea sfântă, pe min’ m-ai mântuit,

Mi-ai dăruit din ceruri divina-Ți mângâiere,

Dar iartă-mă, Iisuse, c-atunci Te-am părăsit!

Pr. C. Rusan

Când ȋn ziua aceea la moarte ai fost dat,

Eu sunt cel ce-n spate, crucea Ți-am purtat.

Te-am ȋnsoţit apoi pân’ la Golgota sus

Şi Ți-am simţit durerea, scumpul meu, Iisus.

.

De-atâtea lovituri abia mai păşeai,

Ne priveai milos, dar nu ne mai vorbeai

Şi-mpovărat de chin Tu Te opreai ades’

Ȋţi adunai puterea căci mai aveai de mers.

.

Pe cărarea-aceasta ce o străbaţi acum,

Ştii că reprezintă ultimul Tău drum,

Dar hotărârea aspră trebui’ respectată

Sentinţa Ta la moarte, astăzi a fost dată.

.

La locul osândirii iată c-am ajuns

Şi mâinile-Ți Preasfinte cu cuie le-au străpuns.

Vedeam cu groază cum ȋţi bat piroaie,

Iar sângele-Ți curgea, Doamne, ȋn şiroaie.

.

Eu sunt cel ce-atunci ȋncă eram evreul,

Astăzi sunt creştinul, Simon Cirineul

Şi ȋţi sărut Stăpâne, Sfântă Crucea Ta,

Iartă-ne, Iisuse, căci Ți-am făcut aşa!

Pr. Constantin Rusan

Când m-ai găsit Iisuse, zăceam aproape mort,

Fusesem jefuit de bani, de haine şi de tot,

Deşi zăceam acolo de prea mult timp Stăpâne,

Doar Tu m-ai cercetat şi am văzut că-i bine.

.

Cu mila Ta cea multă de răni m-ai lecuit

Şi de-atunci, Milostive, prin lume Te-am ȋnsoţit,

Am sorbit ȋnvăţătura din graiul Tău cel sfânt,

Ți-am văzut minunile făcute pe pământ.

.

Am rămas uimit când pe morţi i-ai ȋnviat,

Pe orbi, pe şchiopi, pe muţi, pe toţi i-ai vindecat,

Din voia Ta divină şi numai cu cuvântul,

S-a potolit marea, s-a liniştit şi vântul.

.

Când Te rugai acolo pe Tine Te-am văzut,

Ȋn grădina Ghetsimani, când Iuda Te-a vândut.

Am plâns cu lacrimi amare apoi când am aflat,

Că fără pic de milă, la moarte ei Te-au dat.

.

Te-am ȋnsoţit, Iisuse, la moartea Ta de chin

Şi-am sărutat cu durere, cununa Ta de spin,

Ea astăzi e la mine, e comoara ce-o iubesc,

Am să Ți-o dau, Iisuse, când am să Te-ntâlnesc.

Pr. Constantin Rusan

Când Te-am văzut pe Tine răstignit pe cruce,

Ȋn vinerea durerii când Tu Te chinuiai,

M-ai privit o clipă cu chipul Tău cel dulce

Şi-atunci am ȋnţeles, că ȋncă mă iubeai.

.

Şi am venit apoi aproape lângă Tine,

Dar n-am putut nicicum durerea să Ți-o-alin,

Am strâns din rana Ta picuri de rubine

Şi-aşa mi-am ȋnceput eu viaţa de creştin.

.

Am navigat pe valul vieţii ce m-a dus

Şi am dorit mereu pe Tin’ să Te urmez,

Că ai murit ȋn chinuri, Bunul meu, Iisus,

Viaţa mea-ntreagă, pe veci Ti-o-ncredinţez.

.

De-atunci mereu ȋngenunchez sub crucea Ta,

Ȋn răcoarea serii aştept să Te-ntâlnesc,

Fă-mi viaţa mea, Stăpâne, o candela să stea,

Să ardă pentru Tine, o, Domnul meu ceresc!

Pr. Constantin Rusan