Publicat în: Poezie Religioasa la 18 noiembrie 2019
Din sărutarea dulce și caldă a tinereții,
Trecem prea lesne, iată, spre apusul bătrâneții.
Aicea cu durere, cu multă pătimire,
Primim cu toții darul, a cerului suire.
Veniți acum cu lacrimi, soție, fiu și fiică,
Să dați și pentru mine pomană în ulcică!
Hristos îmi e de astazi Lumina, căpătâi,
Căci eu acum cu duhul, la Maica Sa mă sui.
Pr. Ioniţă Apostolache
Publicat în: Poezie Religioasa la 14 noiembrie 2019
În gând, ca un stâlp alb, voi păstra mătura galbenă
care alungă eterul pentru a fi desenați sfinții.
nuanțele sale pline de fire împrăștiate
din târziu se vor închega
ruine în palma mea.
salba de fier, schela
de pe care am să zidesc de tot cerul,
o va curăța mătura galbenă.
pe stâlpul lumii umbra ei va arde
asemenea luminii de candelă
ce chipuri întâia dată
va lumina.
în pereții albi, desprăfuind astfel,
mătura galbenă își va căuta
prin veac rădăcini.
Publicat în: Poezie Religioasa la 12 septembrie 2019
Rev. PhD Student Nincu Mircea
Publicat în: Poezie Religioasa la 6 iunie 2019
Îmi lasă Doamne timp să Te gândesc cum lumea Te gândește
să pot privi ca Tine cum oamenii privesc în Tine din ferestre!
Și fă-mi nopți lungi, nu ca să dorm în vise, ci ca să pot visa
dimensiuni pe care doar Tu le poți în suflet adânc înfiripa!
Fă-mă un fel de înger, dar liber și cu stare, să pot muri în mare
mai mult decât Cuvântul pe care-n răstignire L-ai ridicat în zare!
Adânc și mult iubit mai mult decât întregul ce-n inimă-L aduni
să risipesc din umbre luminii raze ce ard în carnea ăstei lumi.
Și-așa împerecheat, cu umbre și cu Tine, mă risipește Doamne!
Mă umple cu adâncuri ce-mi ard ființa pe care ca pe toamne
mi-ai dat-o să o port, s-o dărui și s-o sting în propria umbrire,
când ca și Tine vin și trec din vis în somn, în veșnica dormire.
Așa că lasă-mi, Te rog Doamne, cuvinte nerostite și nemărturisite,
ca lumii să Te strig, dar nu ca de pe cruce, ci om ce luă aminte
de inimi ce își bat iubirea lor deșartă în clopote ce cheamă
din turle de biserici în goluri anonime ca stropii de agheasmă.
Publicat în: Poezie Religioasa la 29 august 2018
Doamne, fă-mă șopârlă cu coadă sau viperă-nveninată
să m-ascund în iarba-naltă, nimenea să nu mă vadă!
Și prin mărăcini ca-n codrii, să alunec ca print zodii,
sângele să-mi încălzesc, solzii să mi-ii strălucesc!…
Și din ochii, fă-mi Doamne stele, să mă pot privi cu ele
Din înaltul cerului, în adâncul gândului.
După care mă du-n lume să rămân fără de nume
sau într-un pustiu secat în nisipuri să mă scald.
Doamne, pune-mi lângă gheare aripe rătăcitoare,
ca niște penițe negre să scriu cu ele prin vreme!
Și ca pe-o prună uscată de la Tine de la poartă
Mă adună și mă șterge, să strălucesc ca un rege!
Și suflă în pielea mea ca-ntr-o frunză vântul toamna!
De m-oi ridica să plec, taie-mi Doamne drumul drept,
să Te pot găsi când zbor ca un gând pe gânditor…
Și mă uită Doamne, uită!… Și din șopârlă măruntă,
Pr. Nincu Mircea