Doamne, fă-mă șopârlă cu coadă sau viperă-nveninată
să m-ascund în iarba-naltă, nimenea să nu mă vadă!
Și prin mărăcini ca-n codrii, să alunec ca print zodii,
sângele să-mi încălzesc, solzii să mi-ii strălucesc!…
Și din ochii, fă-mi Doamne stele, să mă pot privi cu ele
Din înaltul cerului, în adâncul gândului.
După care mă du-n lume să rămân fără de nume
sau într-un pustiu secat în nisipuri să mă scald.
Doamne, pune-mi lângă gheare aripe rătăcitoare,
ca niște penițe negre să scriu cu ele prin vreme!
Și ca pe-o prună uscată de la Tine de la poartă
Mă adună și mă șterge, să strălucesc ca un rege!
Și suflă în pielea mea ca-ntr-o frunză vântul toamna!
De m-oi ridica să plec, taie-mi Doamne drumul drept,
să Te pot găsi când zbor ca un gând pe gânditor…
Și mă uită Doamne, uită!… Și din șopârlă măruntă,
Pr. Nincu Mircea