Personalitate proeminentă a Bisericii, într-o perioadă în care străluceau Sfinţii Părinţi de talia Sfinţilor Vasile cel Mare, Grigore de Nazianz, Grigore de Nyssa sau Ioan Gură de Aur, Sfântul Chiril al Ierusalimului a rămas nemuritor în Biserică, nu numai prin sfinţenia vieţii, ci şi prin ortodoxia învăţăturii sale, exprimată atât de limpede şi de profund într-o perioadă de grele încercări pentru învăţătura creştină. Capodopera muncii sale rămân fără îndoială cele 24 de Cateheze. (98)
Sfântul Chiril al Ierusalimului sintetizează în Catehezele sale învăţătura de credinţă a Bisericii, căreia îi alătură precepte de morală creştină şi o mulţime întreagă de informaţii, privind desfăşurarea cultului creştin din Ierusalimul veacului de aur al Bisericii. Catehezele nu se adresează unui număr limitat de oameni, ci prin conţinut şi mesaj sunt destinate tuturor celor care, din dragoste şi credinţă fierbinte, aleargă să cunoască, să asculte şi să se adape din apa cea vie a învăţăturii creştine. (99)
Sfântul Părinte se numără printre cei care „au turnat adevărul în forme nu doar bune, ci şi frumoase”. Prin lucrările sale păstrate nu poate întrece pe Sfinţii Atanasie, Vasile sau Ioan, lipsind geniul, erudiţia, amploarea compoziţiilor lor, sau stilul, în schimb excelează şi îi depăşeşte în măiestria de catehet. Poate fi egal cu ei prin promovarea, afirmarea spre cinstire a Ortodoxiei, rămânând acelaşi predicator al doctrinei curate şi adevărate, cu toată prigoana a suferită.
Aşezarea Sfântului Chiril al Ierusalimului în galeria Sfinţilor Părinţi justifică din plin opera sa, în care, deşi nu deosebit de voluminoasă, găsim o importantă contribuţie pentru toate domeniile teologice: în ramura biblică prin exegezele scripturistice nenumărate; în cea istorică, prezentând aspecte al vieţii Bisericii din Ierusalim; în teologia practică, cu multe probleme de liturgică şi catehetică; în sistematică, înfăţişând principii de credinţă şi morală.
Sfântul Chiril al Ierusalimului este susţinător al credinţei ortodoxe din perioada zbuciumată a primului Sinod ecumenic. Catehezele, bazate pe simbol de credinţă, conţin numeroase puncte din doctrina ortodoxă. Dogmele cuprinse aici au argumentarea cea mai autoritativă: Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie. Se cere, pe lângă întemeierea credinţei pe Sfânta Scriptură , şi urmarea sau ţinerea predaniilor , la fel de importante (100) .
Ca temelie a învăţăturii adevărate , se cere să fie pusă în suflet ,,dogma despre Dumnezeu” : ,,Credinţa noastră-i neîmpărţită , evlavia noastră nedespărţită . Nu despărţim Sfânta Treime … , nici nu amestecăm Persoanele Sfintei Treimi .Dumnezeu este Stăpân absolut şi Creator al lumii întregi” (101)
Vorbind despre atributele lui Dumnezeu,Sfântul Chiril al Ierusalimului arată că Acesta este, nenăscut, fără de început, neschimbat, nemutat, bun şi drept”. ,,nu este circumscris în vreun loc , este în toate şi în afară de toate”; „este desăvârşit în totul şi posedă în chip egal orice fel de virtute”.(102)
Catehezele Sfântului Chiril al Ierusalimului conţin şi învăţăminte referitoare la antropologie: Dumnezeu a creat omul, această fiinţă raţională , formată din două naturi , suflet şi trup, şi împodobită cu voinţă liberă. Sufletul este nemuritor, trupul este ,,minunat” , sufletul este ,,o icoana cugetătoare a lui Dumnezeu, trupul este bun şi înţelept, încât fiinţei umane nu-i lipseşte nimic din frumuseţe” (103)
Sfântul Chiril al Ierusalimului caută să formeze şi viaţa practică, nu numai să înveţe adevărurile mântuitoare .Începutul în viaţa morală a fiecăruia este făcut de Dumnezeu: ,,Domnul , din pricina iubirii Sale de oameni, ne-a deschis pentru a intra în viaţa veşnică nu numai o uşă , nici nu numai două, ci mai multe”.(104) Sfântul Părinte arată că roade bune aduce şi starea de ,,ucenici”ai Sfintei Scripturi , prin care se împlineşte viaţa creştinească , dar şi fecioria şi postul :,,Când trecem cu vederea pe cele materiale , să ne bucurăm de masa cea duhovnicească şi spirituală” .(105)
Sfântul Chiril al Ierusalimului tâlcuieşte citatele din Sfânta Scriptură cu dorinţa de a înscrie aceste învăţături în inimile celor ce-i ascultă învăţătura. Foloseşte nu numai un singur mod, ci caută să găsească procedeul potrivit pentru fiecare caz. Astfel, la explicarea textelor ce vorbesc de naşterea Fiului din Tatăl, foloseşte o exegeză alegorică, iar mai departe, comentând textul de la Isaia 7; 13 – 14, face o adevărată demonstraţie filologică (106). Folosirea frecventă a Sfintei Scripturi are ca scop familiarizarea ascultătorilor cu aceasta şi introducerea pentru totdeauna între obişnuitele îndeletniciri.
În Catehezele Sfântul Chiril al Ierusalimului se găsesc numeroase acte liturgice prezentate cu lux de amănunte, atât din punct de vedere al ritualului, cât şi al simbolisticii. Astfel este prezentată Taina Sfântului Botez, cu actele ei premergătoare, intrarea în pridvorul baptisteriului, lepădarea de satana, unirea cu Hristos, ungerea cu untdelemnul exorcizat, mărturisirea credinţei şi cufundarea întreită în apa botezului. De asemenea, vorbeşte şi despre Taina ungerii Sfântului Mir, despre săvârşirea şi formula ei rostită şi astăzi. Vorbeşte şi despre Taina Sfintei Euharistii, tratată fiind în ultimele două cateheze mistagogice. Vorbeşte aici despre realitatea împărtăşirii cu Trupul şi Sângele lui Hristos, în chipul pâinii şi al vinului, arătând şi roada adusă: calitatea de „hristofor”.
Sfântul Părinte prezintă schematic Sfânta Liturghie, explicând momentele spălării mâinilor, sărutarea păcii,rugăciunea teologică, trisaghionul biblic, epicleza, dipticele, Rugăciunea Domnească, împărtăşirea şi rugăciunea de mulţumire.
În Catehezele Sfântul Chiril al Ierusalimului se remarcă numeroase principii de pedagogie catehetică: principiul psihologic, principiul intuiţiei, principiul interesului pedagogic, didactic al activităţii, al învăţământului educativ, principiul eclesiocentric.(107)
Importanţa operei Sfântul Chiril al Ierusalimului reiese nu numai prin analiza fiecărei cateheze, ci şi prin privirea asupra întregului ansamblu catehetic. Fiecare din cele 24 de Cateheze a contribuit la crearea acestei atmosfere de sfinţenie. Prin faptul că adevărul şi harul implantate în viaţa credincioşilor rămân pentru veşnicie, înseamnă că şi astăzi se înalţă cu aceeaşi putere în faţa raţiunii noastre, răspunde şi epocii în care trăim, şi va fi mereu în atenţia celor ce doresc cu adevărat o viaţă creştinească.(108)
Sfântul Chiril al Ierusalimului nu uită niciodată să pună în legătură învăţătura religioasă cu cea morală. Sfântul Părinte vrea ca, odată cu luminarea minţii prin învăţătura religioasă, să înnobileze şi inima. Învăţătura trebuie aplicată la viaţă. La Sfântul Chiril al Ierusalimului nu găsim nici o dogmă care nu să fie însoţită de una sau mai multe aplicări în viaţă. Ca orice mare pedagog modern, are o cunoaştere adâncă a omului şi de aceea tendinţa lui de a influenţa asupra întregii fiinţe sufleteşti a omlui.(109)
„Catehezele Sfântului Chiril al Ierusalimului se înscriu printre puţinele lucrări în care poate fi văzută analizarea întregii game a sfinţirii sufletului omenesc, de la întunericul şi amărăciunea păcatului, până la lumina şi bucuria renaşterii duhovniceşti”.
Pr. Ion Roman, Parohia „Sf. Nicodim” din Craiova