Societatea zilelor noastre se află într-o criză existențială, fenomen evaluat prin eliberarea omului de sub „controlul total” al Bisericii. Secularizarea, în fapt criza societății contemporane, îşi află începutul în secolul XVIII, când concepția autonomă supra lumii începe să se afirme, eliminând pe Dumnezeu din creație.
După cele două războaie mondiale pentru reîmpărțirea coloniilor între marile puteri, se configurează o nouă hartă politică ce împarte lumea între Occidentul capitalist și Răsăritul comunist. Conflictul deschis între armate este înlocuit cu o politică obscură, mânată de încleştări psihologice de intimidare a inamicului prin declarații belicoase sau prin etalarea dotărilor armate (a se vedea “criza cubaneză” sau cazul războiului din Vietnam). Acestor politici mondiale nu le-a rămas indiferentă populația civilă, care reacționează în diverse moduri. În felul acesta apare și se dezvoltă, între anii 1960-1970, în America, mișcarea “hippy” sau “flower-power”, ca o pretinsă reacție împotriva războiului. Cooptând o populație cu vârste cuprinse între 15-25 de ani, această mișcare, al cărei slogan principal era „MAKE LOVE NOT WAR”, se caracterizează printr-o atititudine în general non-conformistă, anti-instituționalistă, prin adoptarea unei ținte militante.
Pe plan spiritual, adepții curentlui „flower-power” respingeau în linii mari „religiile iudeo-creștine”, fiind preocupați mai mult de concepte spirituale de origine orientalo-asiatică, cu un sistem propriu de pseodo valori religioase, definite printr-un sincretism al libertinajului. Acest timp de „cultură” a influențat literatura, muzica și artele, determinând astfel orientarea ideologică a societății înseși. Prin organizarea de festivaluri de tip WoodStock, începând cu vara anului 1969, când au participat aproape 500000 de tineri, acest curent formează, de fapt, o întreagă generație prin influența puternică pe care o are asupra lor. Promovând „eliberarea”, descătușarea de inhibiții, muzica psihodelică, consumul substanțelor halucinogene, preacticile sexuale libere, acest curent aruncă,de fapt, persoana umană în izolarea și pervertire fără precedent, modelul familiei tradiționale fiind negat. După ipocrita pudoare victoriană a secolului al XIX-lea, defularea colectivă, demistificarea tabuurilor sexuale ajung acum la o liberatate fără precedent. O sexualitae obsedantă, obositoare invadează viața public. Chiar și congresele specialiștilor vorbesc nu despre iubire, nici despre eros, ci despre sexualitate.
Tot în aceată parte a lumii și aproximativ în aceași perioadă, cunoaște o amploare deosebită mișcarea feministă, luprând împotriva tuturor formelor de discriminare sexuală, împotriva socializării tradiționale în funcție de sex sau a sexismului instituționalizat. Chiar dacă acest curent are o vechime de peste 300 de ani, cea care pune bazele ideologice ale feminismului este Betty Friedan în 1963 .
Toate aceste mişcări sunt completate de o extraordinară dezvoltare tehnologică, care se imprimă tot mai mult în viața oamenilor. Create inițial cu scopul de a-l ajuta pe om, de a-i ușura munca, multe din elementele tehnice, în mod pradoxal, pun stăpânire pe el și îi pot chiar condiționa existenţa. Industria cinematografică hollywoodiană, show-urile de televiziune sau reality-show-urile, au contribuit şi ele din plin la promovarea unei educații lipsite de consistenţă religioasă în rândul tinerelor generaţii. Industrializarea și modernizarea mijloacelor de trai, impuse cu precădere în latura occidentală sau peste ocean, aducea în viaţa omului o nouă politică existenţială: consumismul. Aspirații sale se îndreptau tot mai obsesiv spre un progres material fără margini, girat de dorinţa egoistă a „traiului bun”.
În această perioadă, extrema răsăriteană promova expansiunea ideologică, politică și socială a materialismului de tip „comunist ateu”. Această ideologie aşeza materia pe piedestalul idealurilor vieţii. Cu aceste himere a trebuit să lupte Biserica Ortodoxă vreme de mai bine de o jumătate de secol. La sfârșitul anilor 80 s-a intrat într-o nouă etapă, majoritatea societăților comuniste răsăritene ieşind din imperiul materialismului marxist pentru a cădea „de bunăvoie” sub influența secularismului occidental.
În toate aceste mișcări sociale modelul familial tradițional-ortodoxe a suferit extrem de mult. Şi astăzi creștinii aleg, într-o formă sau alta, varianta varianta autonomă de existenţă, eliminându-l pe Dumnezeu din creație, izolându-L într-o transcendență inaccesibilă și transformând lumea într-o imensă mașinărie ce funcționează independent de El. „Această lume prea masculină, spune Paul Evdochimov, în care harisma feminină nu joacă nici un rol, în care femeia se masculinizează, este din ce în ce mai mult o lume fără Dumnezeu, fiindcă este fără de Maica – Theotokos și Dumnezeu nu se poate naște aici. Este simtomatic faptul că, în această ambianță, desfrânarea copiilor, incestul și homosexualitatea se afirmă deschis”.
După toate aceste etape, societatea românească are de înfruntat astăzi fenomenul exodului în străinătatea. Tinerele familii merg peste hotare în căutarea unei vieţi mai bune, lăsând copiii pe la bunici sau pe la rude. În alte situaţii, rămân în țară familii care se destramă prin lipsa unuia sau altuia dintre soți, copiii devenind victime ale abandonului școlar, prostituției, alcoolismului, drogurilor, vieții antisociale de orice factură (fizică, verbală, psihică, economică). În acest context social se înscrie și problematica tinerilor din ziua de azi, aflați într-o puternică criză morală și spiritual. Singura cale de scăpare din acest cleşte rămâne temelia ortodoxă a familiei. Reîntoarcerea spre valorile creștine autentice este soluția cea mai eficientă care îl poate aşeza pe om într-un raport de normalitate cu mediul, cu semenii și cu sine însuși.
Pr. Tudor Constantin,
Parohia Leleasca-Tonești, jud. Olt