“Lauda în Domnul – îngăduită şi lauda oprită”
în Epistola către Filipeni a Sfântului Apostol Pavel (4, 13) şi
în Regulile mici ale Sfântului Vasile cel Mare (Întrebarea 247)
Pr. dr. Claudiu Porneală
Argument.
Am ales această temă întrucât, atât Sfântul Apostol Pavel, prin versetele de mai sus, din capitolul al patrulea al Epistolei către Filipeni, dar şi sfântul Vasile cel Mare, în opera sa Regulile Mici, ne îndeamnă să urmăm un mod autentic de vieţuire, în aşa fel încât să lucrăm şi întreaga nostră fiinţă să împlinească toate întru Hristos Domnul, ba chiar să îndure toate, fiind încredinţaţi pe deplin că Dumnezeu ne-a creat puternici pentru a rezista în ispite şi necazuri şi pentru a le putea birui cu puterea jertfei Sale. Într-adevăr, Sf. Apostol Pavel, dupa ce ne încredinţează că că el s-a deprins să fie îndestulat cu ceea ce are, s-a smerit asemenea Mântuitorului şi s-a învăţat atât sătul sau în belşug dar şi flămând sau în lipsă, deci s-a bucurat întru Domnul fără a depinde de circumstanţe, atribuie această putere-tărie Mântuitorului Hristos: “Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte”(v. 13).
Pe acest verset, al treisprezecelea, insistă şi Sf. Vasile cel Mare în opera sa ascetică intitulată Regulile Mici, unde, în întrebarea 247, face deosebire între lauda în Domnul (cea îngăduită) şi lauda oprită. Deci, sfântul Vasile, în răspunsul dat la această întrebare, îngăduie lauda în Domnul, reluând acelaşi verset 13 din Sf. Pavel: “Iar lauda în Domnul este când cineva nu-şi atribuie sieşi faptele lui bune, ci Domnului (II Cor. 10, 17), zicând: “toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte” (Filip. 4, 13)”
Articolul complet este disponibil doar in format pdf .
