Spovedania este Taina în care Dumnezeu iartă, prin rugăciunea preotului, păcatele oamenilor care se căiesc cu adevărat și le mărturisesc cu părere de rău spre îndreptare şi pocăinţă. Am putea spune totodată că este un dar de la Dumnezeu pentru omul care regretă și caută o cale, o formă de împăcare cu Dumnezeu. Ea are diferite denumiri: se numește pocăință – pentru că cel ce o primește trebuie să regrete cu adevărat păcatele pe care le-a săvârșit; se mai numește mărturisire – întrucât cel care a păcătuit își mărturisește păcatele în fața preotului duhovnic; poartă numele de dezlegare – pentru că preotul duhovnic dă o dezlegare de păcate celui care s-a spovedit și a primit un canon. Mai sunt și alte denumiri precum: împăcare – pentru că prin Spovedanie noi ne împăcăm cu Dumnezeu, sau curățire de păcate.
Mântuitorul Hristos a instituit această Taină, când a spus Sfinților Săi Apostoli: „Oricâte veți lega pe pământ, vor fi legate și în cer și oricâte veți dezlega pe pământ, vor fi dezlegate și în cer” (Matei 18, 18; 16, 19). Iar după Învierea Sa din morți, le-a zis acestora: „Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și Eu pe voi. Și zicând aceasta, a suflat asupra lor și le-a zis: Luați Duh Sfânt; cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate și cărora le veți ține, vor fi ținute” (Ioan 20, 21-23). Această putere pe care Hristos a dat-o Apostolilor Săi s-a transmis și se transmite prin episcopi și preoți, până la sfârșitul veacurilor.
Fără să ne căim din suflet, Sfânta Taina a Spovedaniei nu are nici o valoare, nu ne aduce iertarea și împăcarea cu Dumnezeu. Căința trebuie să fie sinceră, completă și însoțită de hotărârea de a nu mai repeta păcatele săvârșite. O importanță mare o are și hotărârea omului de a se îndrepta în fața lui Dumnezeu de a duce de acum o viață nouă, plină de virtuți creștinești. În desfășurarea Tainei Spovedaniei există 4 momente care devin și condiții obligatorii pentru ca Spovedania să fie valabilă: căința sau regretul pentru păcatele săvârșite, mărturisirea propriu-zisă a păcatelor, dezlegarea şi canonul. Rugăciunea pe care o rostește preotul duhovnic atunci când îl dezleagă pe penitent este următoarea: „Domnul și Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul și cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine, fiule, și să-ți lase ție toate păcatele. Și eu, nevrednicul preot și duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert și te dezleg de toate păcatele, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin”.
În concluzie, Taina Sfintei Spovedanii este lucrarea duhovnicească pe care i-a lăsat-o Dumnezeu omului la îndemână, spre a se putea reabilita în relaţie cu El, pentru a se purifica şi a-şi elibera sufletul de tot lucrul rău, pentru a începe o viață nouă în Hristos și cu Hristos.
Pr. Costinel Tomescu, slujitor la
Catedrala mitropolitană „Sf. Dumitru” din Craiova