Atât în realizarea educației religioase cât și a catehezei e nevoie să se respecte niște axiome procedurale, niște reguli fundamentale ce conduc la eficientizarea praxiologică și valorică a acestor eforturi. Pentru că în ambele cazuri avem de a face cu procese de formare, toate principiile pedagogice de predare-învățare se cer a fi respectate, atât cele cu conotație didactică, dar și cele cu conotație religioasă (în situația creștinismului, principiul hristocentric și cel eclesiocentric). Astfel, trebuie invocate și contextualizate următoarele reguli de bază: principiul respectării particularităţilor de vârstă şi individuale, al creării unei atmosfere plăcute şi interesante pentru educat, al temeiniciei şi durabilității învățării, al intuiţiei, al participării conştiente şi active, al respectării autonomiei și libertății individuale.
Principiile şi regulile invocate mai sus acţionează corelat, prin coprezenţă şi complementaritate, şi nu autarhic, în chip izolat, prin excluziune. Ele se vor circumstanția şi la conţinuturile concrete de transmis, la valorile şi conduitele religioase ce se vor difuza la tineri sau clase de elevi. Toate aceste principii sunt aplicate ținând cont de climatul cultural ce caracterizează spațiul comunitar precum și de expectanțele celor care sunt formați în perspectivă religioasă.
Deosebirea dintre cele două situații de formare, în ceea ce privește principiile, rezidă în întâietatea și ponderarea lor, și nicidecum în absența sau excluderea acestora. Astfel, în cazul catehezei primează principiul hristocentric și cel eclesiologic, iar în spațiul școlar, funcție de obiectivele și conținuturile lecțiilor, se manifestă cu prevalență principiile psihopedagogice ale învățării.
Conținutul unui program de formare catehetică se alege pornind de la prioritățile și responsabilitățile pastorale (stabilite de biserică), vizându-se două aspecte: a) funcționalitatea conținutului în raport cu obiectivele avute în vedere, precum inițierea în tainele credinței, legătura dintre viață și spiritualitatea religioasă, structura și dinamica de ordin comunitar, integrarea experienței personale în opera de formare catehetică; b) fidelitatea și continuitatea acestor conținuturi față de confesiunea sau credința de bază, în cazul nostru prezentarea tezaurului credinței creștin-ortodoxe prin ceea ce are ea mai special și mai profund. Temele ce pot intra într-o programă de cateheză sunt următoarele: pregătirea pentru inițierea sau administrarea sfintelor taine, conduita credinciosului la Sfânta Liturghie, rolul celebrărilor liturgice în viața personală și comunitară, specificitatea cultică a religiei noastre, experiența rugăciunii, a iertării și a împăcării cu ceilalți, Iisus Hristos – modelul vieții noastre, raportarea la Sfânta Scriptură și la Sfânta Tradiție, sfinții și importanța lor pentru existența noastră, forme de implicare în viața parohiei, pregătirea pentru întâmpinarea marilor sărbători creștine, importanța mesajului evanghelic pentru omul contemporan, responsabilitatea creștinului față de aproapele (am exemplificat doar cu unele posibile teme). În general, conținuturile abordate sunt prefigurate atent din perspectiva dogmatică, liturgică, morală, socială, comportamentală iar catehetul are datoria de intra în subtilitățile confesiunii pe care o reprezintă pentru a potența o receptivitate maximă a catehumenului față de toate fațetele unui act de de credință manifestă.
Comparând educația religioasă cu catehizarea, pornind de la o serie de criterii, am ajuns la concluzia că cele două parcursuri de formare prezintă (la nivel de obiective, conținuturi, proceduri, funcționalități etc.) atât continuități, similarități, dar și deosebiri, particularități (desigur, nu radicale). Chiar dacă acestea se realizează în cadre diferite, de către actori diferiți, ele se complementează fericit și se dovedesc a fi deosebit de utile pentru maturizarea spirituală a persoanelor. Mai mult decât atât, în acest joc al asemănării și diferenței este de așteptat o stimulare reciprocă a aportului lor educogen pe linia creșterii calității și responsabilității.
Bibliografie
- Gordun, Vasile, 2003, Introducere în catehetica ortodoxă, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Iustinian”, Universitatea București.
- Radu, Dumitru, 1990, Idealul educaţiei creştine, în Îndrumări metodice şi didactice pentru predarea religiei în şcoală, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti.
Pr. Doru Badea