Sfânta Taină a Preoției este o Taină mai specială în comparație cu celelalte Sfinte Taine, deoarece se adresează numai unei categorii de oameni, aceea a viitorilor clerici. Este Taina prin care Dumnezeu trimite harul Său asupra candidatului anume pregătit şi îl sfinţeşte prin punerea mâinilor și prin rugăciunile arhiereului ca să devină păstor de suflete pentru credincioşi şi să-i conducă pe aceştia pe calea mântuirii. Sfânta Taină a Preoției se împărtășește așadar unor credincioși de parte bărbătească, anume pregătiți pentru a o primi cu vrednicie. Modelul desăvârşit este Mântuitorul Hristos, care a ales pe cei 12 Apostoli pe care i-a învrednicit de deosebita cinste de a propovădui Sfânta Evanghelie și de a săvârși cultul liturgic .
Sfânta Taină a Preoției se identifică prin următoarele caracteristici:
- are în sine puterea învățătorească, adică de a propovădui Cuvântul lui Dumnezeu. În acest sens, Mântuitorul Hristos i-a învrednicit pe Sfinţii Apostoli și prin aceştia pe episcopii noştri şi pe preoţi, zicând: „Mergând, învățați toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui si al Fiului și al Sfântului Duh, învățându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă” (Matei 28, 19-20).
- are întru sine puterea sfințitoare, conferită în chip deosebit la Cina cea de Taină, prin cuvintele: „Aceasta să o faceți spre pomenirea Mea” (Luca 22, 19 ; 1 Cor. 11, 25). Această putere de a sfinți, pe care Apostoli au primit-o de la Hristos Domnul și care s-a transmis episcopilor și preoților până în zilele noastre, se reflectă în toate slujbele care se oficiază în cadrul cultului liturgic de către arhiereu, preot sau diacon.
- însumează puterea de conducere şi îndruma pe credincioși pe calea mântuirii.
Taina Sfintei Preoții o poate săvârși numai arhiereul prin punerea mâinilor peste capul candidatului anume ales pentru a deveni preot. Ea are următoarele trepte ierarhice: diaconia, preoția și arhieria.
Un temei pentru această Sfântă Taină îl găsim în Noul Testament, la Faptele Sfinţilor Apostoli, unde ni se vorbeşte despre alegerea celor 7 diaconi: „Pe aceștia i-au pus înaintea apostolilor, și rugându-se și-au pus mâinile peste ei” (Fapte 6, 6). Ni se mai spune de asemenea că Sfinții Apostoli au hirotonit preoți în mai multe cetăți, cu care au ținut legătura permanent. Potrivit treptei în care se află slujitorul hirotonit este îndatorat să oficieze serviciul public liturgic pentru care este rânduit. Pe de altă parte, trebuie să menţionăm că, spre deosebire de diacon, preotul primește de la arhiereu, prin Taina Hirotoniei, darul celor trei puteri clericale: învățătorească, sfințitoare și de conducere, neputând să hirotonească pe un alt preot sau diacon și nici de a sfinți Sfântul și Marele Mir în Joia Patimilor. Aceste rânduieli listugice pot fi săvârşite doar de episcop.
Așadar, Preoţia este Taina prin care se sfințește o anumită persoană, ca slujitor al lui Dumnezeu, fiind încredinţată a cu datoria de mijlocitor între Dumnezeu și oameni, între cer și pământ. Prin persoana hirotonită Dumnezeu lucrează în popor și pentru popor.
Pr. Costinel Tomescu