Eusebiu al Cezareei, în ,,Viața Sfântului Constantin cel Mare” (1), ne vorbește despre Fecioara Maria, cea care a fost prefigurată de porumbița ce se întoarce spre arca lui Noe, având în cioc o ramură de măslin: ,,Și a fost că după patruzeci de zile a deschis Noe fereastra corăbiei pe care o făcuse și a trimis corbul să vadă dacă apele au scăzut. Și ieșind acesta, nu s-a mai întors până ce apele au secat pe pământ. Și după el a trimis porumbelul ca să vadă dacă apele au scăzut de deasupra feței pământului. Dar porumbelul, negăsind loc de odihnă pentru picioarele sale, s-a întors la el în corabie căci încă era apă pe toată fața pământului. Și (Noe) a întins mâna și l-a apucat și l-a băgat la el în corabie. Și așteptând încă alte șapte zile din nou a trimis porumbelul din corabie. Și porumbelul s-a întors la el spre seară; și iată, avea în cioc o ramură verde de măslin. Atunci a cunoscut Noe că apele se scurseseră de pe fața pământului. Și încă alte șapte zile așteptând, din nou i-a dat drumul porumbelului; dar acesta nu s-a mai întors la el. (Facere, cap. 8, v. 6-12)
Despre iconomia întrupării, au teologhisit, privind iarăşi, prin contemplaţie curată, pe Fecioara Maria, astfel zicând (2): „Duhul Sfânt a venit peste Fecioară, potrivit cu cuvântul Domnului, pe care i l-a spus ei îngerul, cuvânt care a curăţit-o şi i-a dat putere să primească dumnezeirea Cuvântului şi puterea de naştere. Şi atunci a umbrit-o pe ea înţelepciunea şi puterea ipostatică a lui Dumnezeu cel Preaînalt, Fiul lui Dumnezeu, Cel de o fiinţă cu Tatăl, ca o sămânţă dumnezeiască, şi şi-a închegat Lui din sângele preacurat şi nevinovat al ei trup însufleţit de suflet raţional şi înţelegător, pârga frământăturii noastre, nu prin lucrarea seminţei, ci prin lucrarea creatoare, prin Sfântul Duh, neconstituindu-se chipul prin adosuri treptate, ci constituindu-se deplin dintr-odată, Însuşi Cuvântul lui Dumnezeu împlinind rolul de ipostas al trupului (3). Dar, la care din sfinţi poate să se găsească milostivirea aşa de desfătată spre încăpere tuturor, precum, după Dumnezeu, a Mariei? Că încape aicea atât cel curat, după cum şi păcătosului iarăşi nu-i este strâmt aici. Acolo cel pocăit are locul său şi disperatul asemenea cu cel nepocăit. Ca şi în co-rabia lui Noe neoprită, nu numai celor curate, ci şi vietăţilor celor necurate se află scăpare (4).
Totul a fost concordat atunci: un porumbel luminos, care-şi luase cândva zborul de pe arca lui Noe, s-a pogorât deasupra pântecului Fecioarei. Concordat a fost însă şi ce s-a petrecut după această unire mai presus de simţuri, de o puritate ce depăşeşte sfinţenia însăşi şi superioară însăşi castităţii: o înţelepciune dumnezeiască vădită încă din fragedă pruncie, apoi înfricoşarea cu care L-a primit, la Botez, apa Iordanului (5).
Note bibliografice:
- EUSEBIU DE CEZAREEA, Scrieri, partea a II-A, Viața lui Constantin cel Mare, în Vol. Părinți și scriitori bisericești, 14, studiu introductiv de Prof. Dr. Emilian Popescu, traducere și note de Radu Alexandrescu, Ed. IBMBOR, București, 1992, p. 98.
- SF. IOAN DAMASCHIN, Omilii la Nașterea și Adormirea Maicii Domnului, trad. Din fr. de prof. Paul Bălan, Ed. Agapis, Neamț, 2009, p. 69.
- CUV. NICHITA STHITHATUL, Cele 300 de capete…, în Filocalia, Vol. VI, trad., introd., și note de Pr. Prof. D. Stăniloae, E.I.B.M.B.O.R., București, 1977, pp. 377-379.
- Luna lui septembrie în 8 zile: Nașterea Preasfintei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarei și pururea Fecioarei Maria, tipărite prin străduința și osteneala, cu un studiu introductiv și binecuvântarea Înalt Preasfințitului Dr. Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei, diortosite și îmbogățite de Arhim. Dr. Benedict Ghiuș, Edit. Bunavestire, p. 59.
- EUSEBIU DE CEZAREEA, Scrieri ,…,p. 268.
Pr. drd. Adrian Sprâncenatu