O altă prefigurare a Maicii Domnului în Vechiul Testament s-a făcut prin intermediul Sarrei, soţia marelui între patriarhi, Avraam: ,,Și i-a zis Dumnezeu lui Avraam: ,,Pe Sarai, femeia ta, nu o vei mai chema Sarai, ci Sarra să-i fie numele. Și o voi binecuvânta și îți voi da dintr-însa un fiu; și-l voi binecuvânta, și va fi el întru neamuri, și regi de neamuri se vor ridica din el” (Facere 17, v. 15-16).
Sarra, femeia lui Avraam se încadrează în tipologia femeilor care au preînchipuit-o pe Sfânta Fecioară Maria. Dacă Sarra devene într-un mod minunat, numai de Dumnezeu ştiut, maică a mulţime de popoare, tot astfel şi Fecioara Maria, învrednicindu-se a fi mama lui Iisus Hristos, s-a făcut maică, ajutor şi acoperământ al tuturor ce cred în Fiul său şi şi-au însuşit roadele sfintei jertfe de pe cruce. Dacă fiul Sarrei va fi binecuvântat, acest lucru se petrece ca o preînchipuire a Fiului Fecioarei, Emanuel, cel prezis de toţi prooroci din toate timpurile şi locurile.
În Omilia sa la Bunavestire, Sf. Ioan Damaschin o descrie pe Maica Domnului în frumoase cuvinte pline de har. Astfel, ea apare ca împlinirea Vechiului și Noului Testament, ca floarea cea cu multe flori a patriarhilor și a părinților purtători de Dumnezeu, ca fiica Evei, cea dintâi între femei, maica neamului omenesc. În continuarea omiliei sale, Sfântul Părinte o descrie pe Sfânta Fecioară prin imperativul „bucură-te”, Maica Domnului născându-se cu adevărat după făgăduința lui Dumnezeu, din coapsa lui Avraam și tot ea este efodul preoțesc al veșmântului arhieresc (Ieș. 28, 2) (1).
A se naşte din cei neroditori şi străini, aceasta este cinstea celei născute, care a ieşit nu din părinţi care s-ar fi sârguit la fapte trupeşti, ci din cei înfrânaţi, fiind ei la bătrâneţe; pentru că petrecuseră în însoţire, neavând fii, cincizeci de ani. Se arată şi aici vrednicia părinţilor Maicii Domnului, că după lunga lor nerodire au născut pe bucuria a toată lumea. În acest lucru Sfinţii Ioachim şi Ana s-au asemănat Sfântului Patriarh Avraam şi soţiei lui, cinstitei Sarra, care la bătrâneţe a născut pe Isaac, după făgăduinţă. Iar noi zicem că mai mult decât Avraam este aici, că pe cât este mai mare Fecioara Maria decât Isaac, pe atât mai mare este vrednicia lui Ioachim şi a Anei, decât a lui Avraam şi a Sarrei. Dar la această vrednicie nu au ajuns până ce nu au rugat pe Dumnezeu în amărăciunea sufletului lor şi în mâhnirea inimii, cu mult post şi cu rugăciuni (2).
Minunile făcute de Dumnezeu în Vechiul Testament (minunea cu Sarra, soţia patriarhului Avraam şi cea cu Elisabeta, soţia preotului Zaharia) sunt considerate argumente pentru susţinerea învăţăturii despre fecioria Maicii Domnului. Ceea ce spunea proorocul Isaia (7, 14) este şi aceea tot o prevestire a naşterii feciorelnice a Maicii Domnului: „Dacă ea nu ar fi fost Fecioară nu ar mai fi vorbit ca despre un semn, căci ştim că semnul este ceva ce trece peste firea obişnuită a lucrurilor, este ceva nou şi neaşteptat, este ceva care aduce multă uimire celor ce-l văd sau aud de el.
Note bibliografice:
1. SF. IOAN DAMASCHIN: Cuvânt la Bunavestire, trad. Pr. D. Fecioru, în rev. ,,Mitropolia Olteniei”, XVI, , nr. 3-4, 1964, p. 214.
2. IDEM, Cuvant la nașterea Preasfintei Stăpânei Născătoarei de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria, în Proloagele, tipărite prin străduința și osteneala, cu un studiu introductiv și binecuvântarea Înalt Preasfințitului Dr. Nestor Vornicescu, Mitropolitul Olteniei, diortosite și îmbogățite de Arhim. Dr. Benedict Ghiuș, Edit. Bunavestire, vol. I, p. 53.
Pr. drd. Adrian Sprâncenatu