Sfintele icoane şi rolul lor în creştinism
Raţiunea existenţei icoanei se află în însăşi structura organică a firii omeneşti şi în psihologia universală a vieţii religioase. Sfântul Ioan Damaschin zice: „Icoana a fost descoperită ca să servească la călăuzirea cunoştinţei şi la relevarea sau arătarea celor ascunse şi nevăzute”. Importanţa icoanei reiese din legătura pe care o crează cu persoana pe care o reprezintă. Astfel, chipul Mântuitorului, zugrăvit pe sfintele icoane, ne aduce aminte de persoana Sa dumnezeiescă şi de faptele Sale mântuitoare. Din acest considerent icoanele îndeplinesc un rol ziditor, moralizator. Ele au fost întrebuinţate de Biserică întotdeauna ca un excelent mijloc didactic sau catehetic pentru credincioşii ei. Ele sunt un fel de cărţi puse la îndemâna tuturor celor ce intră în biserică. Pentru cei simpli, icoana se deschide şi se explică întocmai ca o carte nescrisă. Ea este un auxiliar nepreţuit al Sfintei Scripturi, pagini sesizabile cu ochii trupului. Icoana şi Evanghelia sunt deci în strânsă legătură, se sprijină şi se clasifică reciproc, colaborând amândouă la răspâmdirea învăţăturii creştine.
Ca pecete a Bisericii şi caracteristică a ei, icoana întrega dimensiune creştină care pătrunde până dincolo de veşnicie. Cinstim icoana pentru că ne aduce aminte de persoana pe care o reprezintă şi ne duce în comuniune cu puterea ei tămăduitoreşi mijlocitoare. Nu se poate concepe ortodoxie fără icoane. Icoana este un lucru indispensabil pentru pietatea creştină. Ea este canalul nesecat al Harului şi al puterii dumnezeieşti, izvorul veşnic curgător de izbăvire de toate neputinţele noastre.
Pr. Vasile Popa
Parohia Bariera Vâlci, Craiova, Jud. DOLJ