Ascultă cum cad picături de lumină și afară e noapte,
Cum taie oglinda cerului ce pământ de stele desparte!
Pic, pleosc, pac picături lovesc pietre, se sparg uniform
În culori de curcubeu, în umbre și în vise care ne dorm.
Ascultă cum plouă! O noapte de lumină e peste toate.
Pare că am fi orbi în lumină când privești de departe,
Însă noi stăm nemișcați precum felinarele care își ard
Uleiul cum paracliserul în cădelniță tămâia de nard.
Ascultă tăcerea razei care ne arde pe piele târziu,
De parcă ar încerca să sape în carne magnific sicriu!
Acolo ai să auzi cum zvâcnește carnea pământului
Și inima nopții zvârcolindu-se sub raza cuvântului.
Ascultă, ascultă, ascultă!… Este tot ce ai de făcut!
În noapte pare că lumina strigă, tu trebuie să fii mut.
Pentru a auzi cuvântul trebuie să vezi precum sfinții
În lumină întuneric și ți se va deschide poarta minții.
Pr. Mircea Nincu
Category: Poezie Religioasa