„Prin credinţă, şi Sarra, cu toată vârsta ei trecută, a primit putere să zămislească fiu, fiindcă a crezut în credincioşia Celui ce-i făgăduise” (Evrei 11, 2). Din punct dc vedere biblic, aceasta este portretul final şi caracterizarea divină a Sarrei. Sarra este o femeie credincioasă lui Dumnezeu.
Biblia confirmă credinţa soției lui Avraam în Dumnezeu. Portretul Sarrei nu va lipsi niciodată din istoria credinţei. Istoria credinţei lui Sarra este măreaţă, iar ca soţie a lui Avraam, tatăl tuturor credincioşilor, străluceşte, căci ea a rămas, cu toate meandrele vieţii, un model de credinţă şi virtuţi familiale.
Credinţa Sarrei, soţia lui Avraam, se manifestă prin ascultare de soțul ei, care primise revelaţia de la Dumnezeu. Desigur, nu a fost uşor să lepede credinţa politeistă pe care o moştenise de la părinţii ei. Dar ea a ascultat de soţul său, Avraam, omul unic al vremurilor sale, omul care vedea îngeri, cu glasuri divine în suflet, care a primit marea revelaţie dc la Dumnezeu. O nouă concepţie de viaţă, o nouă credinţă, un nou şi unic Dumnezeu a primit Sarra prin soţul său, Avraam. Ea este alături de el o propagatoare a credinţei monoteiste, a credinţei într-un Dumnezeu unic şi adevărat, în acele vremuri de credinţă a popoarelor şi triburilor în zeii lor, de credinţă în idoli. „Domnul zisese lui Avraam: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa tatălui tău, şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta… Avraam a plecat cum îi spusese Domnul…” (Geneză 12, 1,4). Sarra a ascultat pe Avraam şi l-a urmat, ducând alături de el o viaţă de peregrin spre ţara promisă de Dumnezeu soțului ei.
Sarra a contribuit la unitatea credinței din familia lui Avraam. Ea nu a determinat o divizare a familiei, ci a contribuit la unitatea și la unitatea neamului lor printr-o credinţă adevărată, o credinţă mântuitoare, superioară celei mitologice. Păstrarea demnității de soție în momentele de ispită, Sarra şi Avraam au trecut prin momente dramatice pentru familia lor, dar au rezistat ispitelor şi încercărilor din viaţa lor. În două rânduri Avraam a crezut că viaţa sa este în pericol din cauza frumuseții soţiei sale, dar Sarra a rămas fidelă soţului, în ciuda insistențelor celor puternici şi bogați. Ea a rămas credincioasă Dumnezeului adevărat, în Care a crezut, şi lui Avraam, pe care l-a iubit şi l-a stimat mai presus de ofertele şi tronul regelui. Ea n-a schimbat cortul cu palatul, ci a rămas sub protecţia lui Dumnezeu, Care prin puterea Sa a apărat-o atunci când soţul ei n-o mai putea apăra. Credincioșia este un luceafăr strălucitor pentru fete şi femei, din vremea ei şi până astăzi. Sarai înseamnă „prințesa mea”, iar Sarra înseamnă „prințesa”. Dumnezeu a schimbat numele ei din Sarai în Sarra. De ce? Pentru că din prințesa lui Avraam, Dumnezeu o face prințesa genului feminin. Ce multe au rămas ca moştenire de la Sarra pentru femeia credincioasă!
Sarra a avut şi ea slăbiciunile ei. La început a râs atunci când mesagerul lui Dumnezeu i-a spus că la bătrâneţe va avea un fiu, apoi a vorbit nu cu suficientă încredere către trimisul cerului. Ea a privit mai întâi la împrejurări, la circumstanțe. Îndoiala ei o putem înţelege, căci la vârsta ei a avea un fiu e un lucru neobișnuit, peste puterea ei, supranatural, cu atât mai mult cu cât în tinereţe nu a avut copii. Dar atunci când şi-a îndreptat privirea de la sine către Dumnezeu „s-a luminat de bucurie”. Îndoiala ei a fost risipită, căci Dumnezeu este Cel ce a promis. Credinţa în Dumnezeu, în credincioșia Lui, a biruit. Şi aceasta pentru că pe drumul vieţii ea a umblat cu Dumnezeu, a văzut puterea lui Dumnezeu şi credincioșia Lui. Chiar dacă vârsta ei era înaintată, ea a crezut în promisiunea lui Dumnezeu că-i va da un fiu.
Convingerea că Dumnezeu îşi îndeplinește făgăduințele, că „la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință celui ce crede” (Mt. 9, 23), a făcut-o să aştepte cu răbdare şi încredere, ca Dumnezeu s-o binecuvânteze, îndeplinindu-şi, împotriva imposibilului firii, promisiunea făcută ei şi lui Avraam, că le va da un fiu, care să fie continuatorul credinţei pe care Avraam o primise de la Dumnezeu prin revelaţie, un salvator de la pieire al neamului şi un moştenitor al ţării făgăduinţei. Dumnezeu şi-a împlinit promisiunea faţă de Avraam şi Sarra şi El o împlineşte faţă de oricine îşi pune încrederea în El.
făgăduinţele lui Dumnezeu, oricâte ar fi ele, toate întru El sunt „DA” (2 Cor. 1, 20).
Pr. Tinel Dudău