Apa este un element indispensabil menținerii vieţii pe pământ. Apa este „elementul constitutiv al tuturor lucrurilor”, spune Sf. Chiril al Ierusalimului. Atâta timp cât trăieşte omul pe pământ nu poate să vieţuiască mult timp fără aceasta, întrebuinţând-o atât interior ca hrană, cât şi exterior ca întreținere şi igienă corporală. Cel mai important lucru ce trebuie scos în evidenţă este că apa pe care noi o folosim în viaţa noastră de zi cu zi nu mai este cea originară de la creaţie, ci ea a fost alterată, după căderea lui Adam în păcatul strămoşesc.
În Vechiul Testament, în Cartea Numeri, cap. XIX, pe lângă întrebuinţarea apei ca hrană, ca igienă şi curăţenie corporală, avem şi o dovadă că aceasta era folosită în chip spiritual, când Dumnezeu îi porunceşte lui Moise ca atunci când omul devine necurat prin diferite atingeri sau întinăciuni, să folosească spre curățire şi sfințire „apa curățirii”, care preînchipuia de atunci apa sfinţită din Noul Testament, din creştinism.
În Legea Harului sau în Noul Testament apa nu are o importanță deosebită deoarece prin Mântuitorul nostru Iisus Hristos, prin faptul că s-a botezat în râul Iordan, au fost sfinţite toate apele pământului pentru ca să i se redea starea pe care a avut-o de la început. Totuși, aghiasma care se săvârșește astăzi de către preot sau arhiereu este de două feluri: aghiasmă mică şi aghiasmă mare.
Aghiasma mică sau sfeștania se săvârșește ori de câte ori este nevoie sau în fiecare lună. Se poate lua sau gusta pe nemâncate în fiecare zi, se pot stropi cu ea casele, uneltele, maşinile, ogoarele, viile, livezile, animalele, gospodăriile etc.
Aghiasma Mare se săvârșește o singură dată pe an, la 6 ianuarie atunci când este Botezul Domnului nostru Iisus Hristos. Aceasta se poate lua tot pe nemâncate de pe 6 ianuarie până pe data de 13 ianuarie. Un lucru foarte important de amintit aici este faptul că râul Iordan, în ziua de 6 ianuarie, curge invers dinspre Marea Moartă spre izvoare.
Aghiasma, indiferent că este mică sau mare, nu se strică niciodată, acest lucru fiind demonstrat şi din punct de vedere ştiinţific, prin faptul că în apa nesfințită moleculele se mişcă dezordonat, însă după sfințire aceste molecule se mişcă ordonat şi ritmic. Noi știm că acest lucru se datorează izvorului sfinţeniei care este Dumnezeu.
Este demn de amintit şi faptul că sfinţirea apei se săvârșește cu ajutorul Sf. Cruci, care este altarul de jertfă al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, sfințind-o cu scumpul Său sânge care i-a curs din răni şi din preacurata Lui coastă.
Printre certitudinile cele mai înalte, că Biserica Ortodoxă deţine credinţa sfântă şi adevărată, este această sfințire a apei. Biserica Ortodoxă are succesiune apostolică, deţine adevărul relevat şi nealterat. Apa sfinţită este apa care exista în Eden încă de la facerea lumii, adică nealterată.
În concluzie putem spune că harul divin şi Duhul Sfânt sfinţesc natura înconjurătoare aşa cum a fost creată de Dumnezeu, nealterată şi nestricăcioasă; prin sfinţire i se restaurează acea curăţie edenică aşa cum Dumnezeu doreşte să fie şi sufletul uman, viaţa şi faptele noastre care ne pot duce spre patria cerească adică în Împărăţia lui Dumnezeu.
Pr. Dumitru Vânătoru