Cu toţii cunoaștem că familia are origine paradisiacă deoarece omul este creaţia lui Dumnezeu aşa cum citim la Facere: „Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră” (Facere 1, 26). Acest lucru ne arată că omul a fost înzestrat cu suflet nemuritor, intelect, sentiment şi voință. Dumnezeu binecuvântează familia, zicând: „Creșteți şi va înmulțiți şi umpleți pământul şi-l supuneți” (Facere 1, 28).
Această binecuvântare a familiei de către Dumnezeu ne încredințează că El a ridicat familia la un nivel şi o importanță deosebită în ceea ce priveşte înmulţirea neamului omenesc şi mântuirea omului. În Sfânta Scriptură sunt mai multe binecuvântări ale familiilor, printre care amintim pe: Avraam şi Sarra, Isaac şi Rebeca, Iosif şi Asineta, Moise şi Sefora, Ioachim şi Ana, Zaharia şi Elisabeta etc. Prin binecuvântările revărsate asupra acestor oameni s-au născut cei care au avut o contribuție deosebită în istoria mântuirii neamului omenesc.
La nunta din Cana Galileii, Mântuitorul nostru Iisus Hristos acordă o atenţie deosebită nunţii deoarece participă şi El la nuntă prefăcând apa în vin şi ridică la rangul de Sfântă Taină unirea sau căsătoria dintre bărbat şi femeie. Acest început al minunilor din Cană Galileii pe care a făcut-o Mântuitorul ne arată că de acum încolo familia o să stea la baza societății umane. Omul este cununa creaţiei lui Dumnezeu. De altfel şi familia a fost înființată de Dumnezeu şi ea stă la baza dezvoltării umane. Familia, putem spune, ocupă un loc deosebit în societatea umană şi este baza sau temelia acesteia.
Binecuvântările primite de la Dumnezeu în Vechiul Testament simbolizează faptul că mai târziu căsătoria sau unirea dintre bărbat şi femeie va fi ridicată la rangul de Sfântă Taină în Legea Harului de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
În Sfânta Scriptură, familiei i se acordă o atenție specială de către Dumnezeu care este întemeietorul ei.
Pr. Dumitru Vânătoru