Asemenea Sfintelor Moaște și Sfintelor Icoane, un alt obiect vrednic de cinstire este chiar simbolul creștinilor, anume Sfânta Cruce.
De-a lungul timpului, Sfânta Cruce nu a reprezentat doar un obiect, ci o adevărată mărturisire a patimilor Mântuitorului. Deși păgânii foloseau crucea drept instrument de tortură pentru creștini, Sfânta Cruce este simbolul ortodoxiei, mângâietoarea noastră. Totodată, Crucea este biruința asupra morții și dătătoare de viață, deoarece Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Și-a dat viața pe ea, pentru a ne elibera din robia păcatului.
Sfânta Cruce poate fi asemănată cu pomul vieții din Eden, care a fost sădit in mijlocul Raiului. Prin lemn a fost omul înșelat de către diavol și a căzut în păcat, iar Hristos, prin lemnul Crucii ne-a răscumpărat de sub jugul morții. Crucea este cel mai de preț lucru lăsat nouă de către Iisus, deoarece atunci când o privim ni se derulează în minte momentul jertfei mântuitoare. Aceasta este sceptrul lui Hristos, un simbol al jertfei și al iubirii.
Când Mântuitorul spune: ,,Cel ce voiește să vină după Mine, să-și ia crucea și să se lepede de sine” (Mc.8, 34), Se referă la cruce ca la o jertfă, o înfrânare. Cine nu taie din crucea sa, ci o poartă cu demnitate și cu iubire, va putea trece peste toate încercările vieții.
Omul este clădit după semnul Sfintei Cruci. Omul în sine este o cruce atunci când își întinde mâinile orizontal. Prin verticala Crucii, omul stă în comuniune cu Dumnezeu, iar prin orizontală, cu întreaga creație. Centrul omului este pieptul, mai exact inima, în acest punct stabilindu-se legătura creație-Creator.
Sfânta Cruce poate fi numită și ,,axis mundi” (coloana lumii), o coloană vertebrală a întregii creații a lui Dumnezeu, filonul lumii. De ce a ales Mântuitorul Crucea ca obiect al jertfei Sale? Acest obiect a devenit altarul pe care Hristos S-a jertfit. Sfântul Atanasie cel Mare răspunde: ,,Numai așa putea să aibă brațele deschise, ca pentru a aduna ceva”. Așadar, Mântuitorul Și-a întins mâinile pe Cruce pentru a cuprinde marginile lumii. Atunci când ne apropiem de Sfânta Cruce, parcă ÎI vedem pe Hristos, care ține brațele desfăcute pentru a ne primi în sânul Său.
Până în secolul al IV-lea, creștinii au fost urmăriți si persecutați, fiind nevoiți să se roage in catacombe, unde făceau gravuri cu semnul Crucii. Crucea a fost reprezentată în mai multe feluri: Cruce latină, rusească, ancoră etc. În marea învolburată a vieții omenești, Crucea este ancora ce ne ține neclintiți în fața valurilor, adică în fața încercărilor. Prin semnul Sfintei Cruci Îl mărturisim pe Dumnezeu Tatăl, Fiul și pe Sfântul Duh. Chiar și atunci când ne închinăm în semnul Crucii, săvârșim o rugăciune prin cinstirea Sfintei Treimi.
Sfânta Cruce poate fi considerată o sabie, cu care omul trebuie să se înarmeze în lupta cu pornirile pătimașe. ,,Doamne, arma asupra diavolului, Crucea Ta ai dat-o nouă. Că se îngrozește și se cutremură nesuferind a privi spre puterea ei…”. În fiecare zi trebuie să ne însemnăm cu acest semn sau măcar să purtăm o cruciuliță la noi. Biserica cinstește Sfânta Cruce prin arborarea ei pe turlele locașurilor de închinare, dar și prin utilizarea ei în cultul ortodox. Locurile în care este amplasată o Cruce sunt locuri sfințite, ferite de ,,bântuiala diavolilor”, deoarece Sfânta Cruce emană iubire și sfințire. Sfânta Cruce este o adevărată icoană, deoarece ne înfățișează sacrificiul făcut de Fiul lui Dumnezeu pentru noi. Crucea este puntea către Dumnezeu. Așa cum războinicii purtau în lupte steagul, pe care îl apărau cu orice preț, tot așa și Sfânta Cruce este stema creștinătății, arborată răzleț pe Sfintele Biserici și în sufletele credincioșilor.
Așadar, Sfânta Cruce este călăuza noastră, precum steaua de la Răsărit a fost călăuza magilor; este păzitoare a toată lumea, arma credincioșilor, pomul sub care omul își găsește adăpost. Crucea este apărătoarea deznădăjduiților, doctorul celor ce bolesc, ridicarea celor căzuți, îndreptarea celor robiți de patimile lumești.
PREOT CIOCÎRLAN – ȘERBAN IONEL
PAROHIA ROBĂNEȘTII DE JOS
JUDEȚUL DOLJ