Încă din primele secole ale creștinismului, alături de clerul propriu-zis, a apărut o nouă categorie de slujitori a cultului divin, persoane ajutătoare ale clerului, formând așa-zisul cler inferior. Din această categorie a clerului inferior fac parte și cântăreții bisericești a căror apariție a fost determinată de folosirea muzici în cadrul cultului divin.
Pentru o mai bună pregătire a lor au apărut în decursul vremii școlii anume pentru ei, numite școli de cântăreți (bisericești). Între aceste școli de cântăreți este minunat a aminti și de Școala de la Craiova sub numele de ,,Avântul Eclesiastic”, înființată în data de 18 februarie 1896 în urma inițiativei protopopului N. Georgescu.
Primul director al școlii a fost Preotul Ștefan Amzulescu, parohul Biserici Sfinții Arhangheli din Craiova, iar primul local a fost în cadrul școli Triscu din Craiova. Conducerea scolii era formată dintr-un președinte și mai mulți membrii, toți preoți din Craiova, precum și din trei maeștrii care predau următoarele materii:
– Muzică teoretică (psaltică)
– Muzică practică
– Rânduiala serviciului divin.
Elevii primei promoții erau în număr de 73 împărțiți în două clase: seria I – cea înapoiată, și seria a II a – cea înaintată.
În anul 1900 este atestat ca director al școlii Pr. D. Lungulescu, iar profesor de muzică bisericească maestrul I. Ilarian.
Deoarece cântăreții aveau un venit prea modest s-a hotărât ca din anul școlar 1900-1901 să fie introdus în programa școlară un atelier condus de domnul GH. Stoenescu care preda lucratul pălăriilor de paie, scaunelor, canapelelor, împletiturilor etc. Un amănunt deosebit de important este confecționarea în anul 1902 a ștampilei Școlii de cântăreți bisericești „Avântul Eclesiastic”, ștampilă care în zilele noastre are o valoare de document deoarece a fost folosită timp de 4 decenii de școlile care au funcționat în Craiova, inclusiv de școala înființată în 1949 la Mănăstirea Bucovățul Vechi, ea fiind înlocuită abia în 1954.
În anul școlar 1905-1906 învățau în școală 86 de elevi din care 38 în clasa I, 29 în clasa a II-a și 19 în clasa a III-a.
În data de 28 octombrie 1908, fostul director Dimitrie Lungulescu preda inventarul Scolii de cântăreți „Avântul Eclesiastic” arhidiaconului Grigore Nicolae. În perioada imediat următoare sediul școlii se schimbă de mai multe ori și anume pe Strada Târgului nr.195 (în 1909), apoi pe strada Fundătura Trifoiului nr. 1, iar în 1915 în strada Barbu Catargiu, iar conform unei chitanțe întocmită pe 15 februarie 1923 credem că școala a funcționat la Școala Obedeanu din Craiova. În perioada 30 ianuarie – 8 mai, anul 1924, funcționează în casele parohiale de la biserica Oota, după care revine la Școala Obedeanu.
Între profesorii școlii din această perioadă amintim:
– viitorul episcop Gherontie Nicolae care a predat în perioada 1 decembrie 1902-1906.
– Dimitrie C. Popescu, ce își începe activitatea ca profesor de muzică la 1 noiembrie 1907, iar în anul 1923 era pentru scurt timp director al Școlii.
– diaconul Constantin Vulcănescu, ce a primit avutul și arhiva școlii de la fostul director PR. I. Chiriacescu.
– preotul Efterie D. Marinescu, director al școlii după 1925.
În anul 1921 școala era frecventată de 60 de elevi, iar în anul școlar 1928-1929 de 97 de elevi împărțiți în 3 clase. În 1928 s-a înființat biblioteca școli rămânând pe mai departe nerezolvată nevoia unui cămin deoarece elevi stăteau ca si până acum la diferite gazde din oraș.
Prin dispoziția nr. 13107 din 27 august 1929 se anunța retragerea autorizației de funcționare a scolii de cântăreți de pe data de 1 septembrie 1929, hotărându-se să se înființeze o nouă școală centrală de cântăreți la Mănăstirea Cozia. În aceste condiții își încheie activitatea Școala de cântăreți bisericești „Avântul Eclesiastic” din Craiova.
Pr. Scorbură Mihai