Sfânta Liturghie ocupă în viaţa Bisericii un loc central. Este cunoscut faptul că organizarea primelor comunităţi crestine s-a făcut în funcţie de săvârşirea Sfintei Euharistii: ,,Deci cei ce au primit cuvântul Lui s-au botezat, şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete. Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în comuniune, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.” (Fapte II, 41-42).
Biserica este Trupul tainic divino-uman al lui Hristos, iar membrii suntem noi toţi, clerul şi poporul. Ca Trup al lui Hristos ea se roagă pentru lumea întreagă, este interesată de mântuirea tuturor oamenilor. Sfânta Liturghie insă este săvârşită doar de creştinii ortodocşi, care au primit Botezul şi Taina Mirungerii. Dumnezeiasca Liturghie este adorarea publică a mădularelor, oferită lui Dumnezeu. Jertfa mântuitoare, adică darul divin şi rodul ei izbăvitor este pentru noi toţi. Deci Sfânta Liturghie se săvârşeşte de popor şi pentru popor, de la noi pentru noi (Protos. Stefanos Anagnostopoulos, Explicarea Dumnezeieştii Liturghii, traducere de Pr. Victor Manolache, Editura Bizantină, Bucureşti, p.18).
În primele secole cei care doreau să devină creştini erau pregătiţi în mod special. Catehumenatul nu însemna numai învăţarea doctrine creştine, ci şi o iniţiere în vederea înţelegerii lucrării lui Dumnezeu prin Biserică în lume. Catehumenii erau pregătiţii pentru înţelegerea tainei tainelor, şi anume Sfânta Euharistie. Dintru început, credincioşii se străduiau să înţeleagă adevărurile de credinţă şi să participe, prin trăire, la cult. În năzuinţa de a înţelege ceea ce se săvârşea s-a simţit nevoia unei explicări a rânduielii şi a simbolismului actelor cultice. Se poate spune, în acest sens, că cei ce participau la Sfânta Liturghie în care se recapitulează simbolic activitatea Mântuitorului întrupat, înviat şi proslăvit, trăiau bucuria comuniunii cu Dumnezeu.
Pe la mijlocul veacului al II-lea se iveşte un document de o valoare excepţional pentru cunoaşterea liturghiei creştine din acea vreme. E vorba de descrierea liturghiei făcută de Sf. Iustin Martirul şi Filosoful într-una din Apologiile scrise de acest cunoscut filosof creştin şi apologet al creştinismului, care şi-a pecetluit temeinicia convertirii sale la creştinism prin însăşi moartea sa martirica (Pr. mgr. Magistrand Stoica Simeon, Liturghia creştina din secolul al II-lea, descrisa de Sf. Iustin în raport cu Liturghia Ortodoxa de astazi, în Revista „Ortodoxia”, nr. 1/1960, p. 74). El a scris Apologiile sale, provocat fiind de păgâni, care aduceau creştinilor diferite acuzaţii. Cea mai gravă dintre acestea era antropofagia, acuzaţie provenită dintr-o greşită şi tendenţioasă intrepretare a ritualului Euharistiei creştine (Ibidem, p. 76).
În prima Apologie si anume în capitolele 65-67, Sf. Iustin ne dă mai multe informaţii asupra serviciului divin din secolul al II-lea. El ne lasă astfel o preţioasă descriere a Liturghiei creştine din timpul său.
Pr. Gabriel Grosu