Cunoaşterea Sfintelor Scripturi, datorie esenţială pentru mădularele Bisericii
„Propovăduieşte cuvântul, stăruie asupra lui cu timp şi fără timp; fă lucrul evanghelistului, slujba ta, fă-o deplin” (II Tim, 4,2-5)
Multe şi grele sunt condiţiile pe care trebuie sa le împlinească un viitor slujitor al Sfântului Altar. Sfântul Apostol Pavel a întocmit un adevărat ghid al acestor condiţii în epistola sa către Timotei. El arată că modelul pe care trebuie să-l aibă viitorul slujitor în minte este Mântuitorul Hristos, veşnicul Arhiereu, Izvorul mântuirii noastre. De asemenea, un aspect foarte important în formarea viitorilor slujitori este şi cunoaşterea Sfintelor Scripturi, din care se deprinde cuvântarea de Dumnezeu, sau teologia în care sunt formaţi. Numai în chipul acesta este asigurată creşterea statornică a personalităţii preotului până la „statura bărbatului desăvîrşit”, până la „măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos” (Ef.4, 13). În acest sens pregătirea teologică nu încetează nici o clipă, deoarece preotul trebuie să fie permanent preocupat de învăţătură pentru a putea tâlcui Scripturile. Cunoscutul scriitorul Ion Agârbiceanu, în romanul său „Arhanghelii”, spune „Şcoala nu se încheie odată cu absolvirea cursurilor, ci, ea, abia atunci începe…” şi F. Bacon zice de asemenea: „Ştiinţa puţină goneşte pe Dumnezeu din sufletele oamenilor”. Sfântul Grigorie Teologul, el însuşi slujitor al Sfântului Altar, descrie perfect şi concis această necestitate a slujirii pastorale: „Să ştie preotul cum i se cade a păstorii şi a îndruma spre tot lucrul bun turma încredinţată lui, este învăţătura tuturor învăţăturilor şi măiestria cea mai înaltă. Căci preotul slujind stă cu îngerii, aduce doxologia cu căpeteniile acestora, săvârşeşte jertfa la sfântul altar, lucrează cu Hristos sfinţirea, înoieşte lutul, ridică prin botez chipul cel căzut şi-1 face om nou prin a doua naştere, aceasta în duh”.
Înţelegerea acestei necesităţi pastorale se leagă în mod concret de viaţa credincioşilor care trebuiesc îndrumaţi în cunoaşterea Scripturilor. Cartea Faptele Apostolilor prezintă în acest sens povestea famenului epiopian care, citind din proorocul Isaia, nu putea desluşi profunzimea textului scripturistic. După ce nelămurirea i-a fost clarificată de Sfântul Apostol Filip, famenul nostru s-a botezat şi a făcut primii paşi în cunoaşterea Adevăratului Dumnezeu. Despre cei care se încăpăţânează să desluşască singuri Sfintele Scripturile, Sfântul Apostola Pavel spune că sunt rătăciţi şi le răstălmăcesc „spre a lor pierzare”. În Biserica noastră Ortodoxă, autoritatea supremă de interetare şi desluşire a adevărurilor de credinţă este Sfântul Sinod, ales prin rânduiala Duhului Sfânt şi investit cu putere de sus. Biserica noastră este aşadar o biserică sinodală, care se conduce după regui precise, păstrătoare şi propovăduitoare a adevăratei tradiţii. În această realitate, preotul ocupă un loc foarte important. Este este, aşa cum spune Însuşi Mântuitorul Hristos „sarea pământului şi lumina lumii”.
În concluzie, şcolile noastre teologice oferă o perspectivă clară asupra cunoaşterii şi interpretării Sfintei Scripturi. Ea sătă la temelia teologiei ortodoxe şi este strâns legată de Sfânta Tradiţie. Aşadar, datori suntem noi, cei care slujim la Sfintele Altare, cei care ne pregătin să luam această slujire, sau cei care propovăduim în lume, să cunoaştem temeinic învăţătura Sfintelor Scripturi şi să o transmitem corect şi celor care doresc să o cunoască.
Pr. Vasile Popa, Parohia Bariera Vâlcii – Craiova