Propovăduirea adevărurilor creştine reprezintă, încă din epoca apostolică, prima datorie a păstorilor bisericeşti. Predica face parte din cultul divin, fiind mijlocul desfăşurării activităţii învăţătoreşti a slujitorilor Bisericii, prin luminarea minţilor şi hrănirea sufletelor în vederea mântuirii.
Preoţia, ca instituţie divino-umană întemeiată pentru continuarea operei hristice în lume, a fost realizată în chip sublim de slujitorii primelor veacuri creştine. Aceste secole reprezintă o perioadă în care harul şi binecuvântarea lui Dumnezeu s-au revărsat din plin asupra unor persoane alese, ce au devenit „imagini ideale de slujitori ai altarelor lui Hristos“. Pe lângă binecunoscuţii Sfinţi Părinţi atât din Răsărit, cât şi din Apus, din această categorie a făcut parte şi Fericitul Augustin. Şi el a realizat în mod autentic chipul slujitorului creştin, lăsând posterităţii o operă teologică nemuritoare.
Şi-a pus arta oratorică şi teologia în slujba nu numai a păstoriţilor din Hipo, ci a întregii Biserici. Prin nenumăratele tratate, predici şi scrisori a combătut ereziile timpului său. Dar a fost şi un deosebit îndrumător al vieţii pastorale, lăsând prin De catehizandis rudibus şi De doctrina christiana un adevărat ghid omiletic pentru preoţii din toate timpurile.
Prin lucrarea De doctrina christiana, Fericitul Augustin ne propune principiile omileticii sistematice. Predicatorul creştin poate să se prevaleze de arta retoricii. Apoi, el are datoria de a apăra învăţătura creştină şi a combate erorile doctrinare. Trebuie să înveţe practicarea binelui şi evitarea răului. Să adapteze predica pe ascultători. Expunerea să fie simplă pentru a putea pătrunde în sufletele credincioşilor. Argumentarea să fie puternică. Să recurgă la toate mijloacele pentru a mişca inimile prin emotivitate. Elocinţa nu este neapărat un factor important, ci înţelepciune. Marele ierarh îndeamnă la evitarea subiectelor dificile şi obscure. Abordarea lor în predică să fie făcută numai când este necesar. Aceste subiecte este mai bine să fie tratate în scris pentru a da răgaz citirii şi aprofundării lor. „Instruirea, desfătarea şi înduplecarea voii“ necesită claritate în vorbire şi un stil plăcut. Stilul simplu este pentru instruire, cel temperat, pentru a place, iar cel sublim, pentru a mişca şi a pune în discuţie subiecte importante. Fericitul Augustin subliniază că Dumnezeu este Cel ce insuflă, dar predicatorul trebuie să stăpânească regulile învăţării. Bineînţeles, stilul variază în funcţie de scopul şi tema predicii. Slujirea adevărului trebuie să primeze. Nu forma contează. Cel mai important: dragostea însufleţeşte predica.
Pentru Fericitul Părinte, retorica în sine este bună dacă serveşte adevărul. Recomandă păstorilor sufleteşti să se folosească de ea în predică, făcând-o prin elementele ei cât mai accesibilă, convingătoare şi plăcută. Şi îndeamnă pe tinerii ce vor să devină slujitori ai altarelor să înveţe retorica dacă pot asimila uşor materialul. Cu toate acestea, el este puţin mai indulgent şi nu pretinde neapărat cunoaşterea oratoriei. Preotul nu este un promotor al acestei arte, ci propovăduitorului cuvântului lui Dumnezeu, şi acesta trebuie să primeze. Regulile retoricii decât facilitează expunerea învăţăturilor creştine. Elocvenţa, după marele ierarh, poate fi dobândită şi fără studierea retoricii. Este de ajuns să asculţi sau să citeşti cuvântările marilor oratori, dar mai ales să studiezi operele autorilor creştini şi Sfânta Scriptură. Ele sunt „o inepuizabilă sursă pentru studiu“. Astfel, preotul se va familiariza cu activitatea de propovăduitor şi îşi va forma un stil propriu.
Fericitul Augustin consideră vestirea cuvântului lui Dumnezeu datoria principală a misiunii preoţeşti. Prin ea, creştinii sunt instruiţi în tainele mântuitoare ale Bisericii şi îndemnaţi de a pune în practică adevărurile creştine. De aceea, predicile augustiniene sunt mai degrabă omilii-cateheze.
Bibliografie
Caplat, Doctorand Simion S., Profilul predicatorului creştin după Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Grigorie Dialogul şi Fericitul Augustin, în Studii Teologice, seria a II-a, an XVIII, nr. 7-8/1966, septembrie-octombrie
Grigoraş, Pr. C., Fericitul Augustin şi locul lui în pedagogia creştină, în Teologie şi viaţă, an II (LXVIII), nr. 8-10/1992, august-octombrie
Şebu, Sebastian, Principii omiletice în predica Fericitului Augustin, în Mitropolia Ardealului, an XIII, nr. 7-8/1968, iulie-august
Zarea, Magistrand Anatolie, Predica şi ascultătorii ei, în Studii Teologice, an XVIII, nr. 5-6/1966
Pr. Sichim Alexandru Florin