Introducere
Îngerii sunt fiinţe spirituale, personale, mărginite dar superioare oamenilor, create de Dumnezeu spre a-I fi „duhuri slujitoare”, adică trimişi ai lui Dumnezeu către oameni, pentru a le vesti acestora voia Sa şi pentru a se bucura de fericirea deplină.
Principalele probleme care se pun în legătură cu lumea spirituală se referă la existenţa, originea, natura şi menirea îngerilor.
Existenţa îngerilor
Singura cale de cunoaştere neîndoielnică a existenţei îngerilor este Revelaţia dumnezeiască. Sfânta Scriptură de la cea dintâi carte a ei până la ultima, învaţă în modul cel mai lămurit despre existenţa reală a îngerilor.
„La început a făcut Dumenezeu cerul şi pământul” a fost interpretat de Sf. Vasile cel Mare ca făcând referire la lumea spirituală prin cuvântul cer şi la lumea materială prin cuvântul pământ.
După scoaterea din rai a primilor oameni: a) îngerii păzeau drumul spre pomul vieţii (Gen 3,24), b) un înger a oprit pe Avrram de a jertfi e fiul său Isaac (Gen 22,11), c) Iacob vede în vis îngeri ai lui Dumnezeu suind şi coborând pe o scară între cer şi pământ Gen 28, 12-13
În Noul Testament se expune şi mai clar adevărul existenţei îngerilor: a) Îngerul Gavriil anunţă preotului Zaharia naşterea înnaintemergătorului lui Iisus Hristos (Lc. 1,11-13), b) acelaşi înger vesteşte Sf. Fecioare Maria naşterea Mântuitorului (Lc. 1,28), c) un înger încunoştinţează pe dreptul Iosif despre întruparea cea mai presus de fire a lui Iisus (Mt. 1,20) şi alte evenimente legate, d) un înger se arată păstorilor de lângă Betleem şi corurile îngerilor cântă mărire lui Dumnezeu la Naşterea Mântuitorului (Lc. 2,9-13), e) îngerii slujesc lui Iisus după ispita din pustie Mt. 4,11, f) şi tot un înger îl întăreşte în grădina Ghetismani Lc. 22,43, g) îngerii vestesc mironosiţelor Învierea (Mt. 28,2-8), h) un înger se arată apostolilor la Înălţare şi le anunţă venire întru mărire a Mântuitorului, i) un înger scoate din temniţă pe Apostoli.
După concepţia păgână, panteistă ori dualistă, spiritele sau demonii sunt numai emanaţii din Dumnezeu. După învăţătura Sf. Scripturi însă îngerii sunt creaturi ale lui Dumnezeu.
De asemenea, Părinții Bisericii vorbesc despre existența îngerilor: Barnaba: „cele două căi ale vieţii omului, calea luminii şi calea întunericului, sunt stăpânite una de îngerii luminii şi cealaltă de îngerii satanei”. Herma: „îngerii au în grijă lumea, Biserica şi pe oameni”. Sf. Ignatie Teoforul: „în lumea îngerilor există o anumită ierarhie.”
Originea îngerilor. Ca şi întreaga lume, îngerii sunt creaţi de Dumnezeu dinnimic, nu din ceva preexistent şi nici din sine. Biserica învaţă că mai înainte de toate a produs Dumnezeu, din nimic numai prin cugetarea Sa toate puterile cerului, ca pe nişte lăudători străluciţi ai măririi Sale (Mart. Ord. I, 18).
Textul de la Facere „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul” a fost interpretat de Sf. Vasile cel Mare ca făcând referire la lumea spirituală, prin cuvântul „cer” şi la lumea materială prin cuvântul „pământ”.
Mai mult Sfânta Scriptură vorbeşte în mod special despre originea îngerilor arătând că au fost creaţi de Dumnezeu:
„Numai Tu eşti Domn şi numai Tu ai făcut cerurile, cerurile cerurilor şi toată oştirea lor, pământul şi toate cele de pe el” – Neem. 9,6
Printr-însul (prin Fiul) au fost făcute toate, în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie căpetenii, fie stăpâniri. Toate s-au făcut prin El şi pentru El. Col. 1,16.
În Simbolul credinţei se spune că Dumnezeu este „Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
În ce priveşte timpul în care au fost creaţi îngerii Sfânta Scriptură conţine suficiente temeiuri pentru punerea creării lor înainte de crearea lumii văzute. Că au fost create înainte de om, rezultă din aceea că ispititorul care se înfăţişează primilor oameni ca şarpe, nu poate fi decât un duh căzut, văzut sub formă de şarpe.
Părerea dominantă printre Sfinţii Părinţi este aceea că îngerii potrivit primelor cuvinte ale genezei: „La început a făcut Dumnezeu cerul şi pământul” au fost creaţi înainte de lumea materială.
Natura îngerilor. Îngerii sunt duhuri pure, adică imateriale şi necorporale, mult inferioare lui Dumnezeu, superioare omului dar, mărginite şi nemuritoare. Sfânta Scriptură îi numeşte duhuri.
Nu sunt oare toţi (îngerii) duhuri slujitoare?
Fiind spirite, îngerii sunt nevăzuţi dar după voia lui Dumnezeu şi într-u îndeplinirea slujbei lor pot lua, formă omenească, pot vorbi omeneşte, pot mânca apărând uneori îmbrăcaţi şipurtând aripi.
Numai Dumnezeu, este omniprezent. Ei nu pot fi în acelaşi timp în mai multe locuri, căci atunci când sunt în cer nu sunt şi pe pământ şi invers. Totuşi se mişcă cu o uşurinţă neînţeleasă de om dintr-un loc într-altul.
Starea morală, actuală a îngerilor este una de sfinţenie şi impecabilitate, dar nu prin însăşi natura lor ci prin harul divin, Biserica învaţă că îngerii „s-au întărit prin harul lui Dumnezeu pentru totdeauna, fiindcă ei nu s-au unit cu Lucifer, ca să se ridice împotriva lui Dumnezeu. De aceea au şi primit acest har aşa încât ei nu pot să păcătuiască. Însă aceasta nu după firea lor, ci după harul dumnezeiesc.
Numărul îngerilor şi ierarhia cerească.
Sfânta Scriptură vorbeşte despre tabere de îngeri (Geneza 32,1-2), de zeci de mii şi milioane de milioane de îngeri (Daniel 7,10); mulţime de oaste cerească (Luca 2,13); legiuni de îngeri (Matei 26,53).
Îngerii sunt împărţiţi în 9 cete grupate în trei clase: (Sf. Scriptură + Dionisie Areopagitul): I. Serafimi, Heruvimi, Scaune, II. Domnii, Puteri, Stăpânii, III. Începătorii, Arhangheli şi Îngeri.
Menirea îngerilor. Menirea îngerilor este preamărirea lui Dumnezeu în cunoaştere, dreaptă şi în necondiţionată împlinire a voinţei Sale; câştigându-şi prin aceasta fericirea veşnică.
Îngerii răi. Nu toţi îngerii au rămas în comuniune morală cu Dumnezeu ci unii s-au abătut de la menirea lor devenind îngerii răi, duhuri necurate.
Prin urmare: a) îngerii răi nu constituie un principiu al răului de sine stătător (existenţa lor nu implică un dualism antologic), b) îngerii răi sunt şi ei creaturi ale lui Dumnezeu însă n-au fost creaţi răi ci buni, c) răutatea diavolului a provenit din abuzul libertăţii lor.
Diavolul zice Fericitul Augustin este spirit necurat, el este bun ca spirit şi rău ca necurat; este spirit prin natură şi necurat prin păcat; dintre aceste două însuşiri prima o are de la Dumnezeu, a doua chiar de la diavolul.
Pr. Daniel Niţu