Mirungerea sau Confirmarea reprezintă cu adevărat „Cincizecimea personală” a omului. Nicolae Cabasila spune că prin Mirungere „se pun în lucrare” puterile date omului prin Botez. „Înnoirea în Duh şi reînvierea prin Botez aduc cu ele şi energii lăuntrice înrudite. Sfântul Mir este acela care le trezeşte la viaţă. El este cel ce pune în lucrare una sau alta din puterile duhovniceşti sau chiar mai multe deodată, după cât este de simţitor sufletul în lucrarea Tainei”. Cu Taina Mirungerii se realizează un nou pas în încorporarea omului în Hristos, ca mădular al Trupului Său.
Ca urmare a sălăşluirii lui Hristos în ei la Botez, cei miruiţi se împărtăşesc de ungerea cu Duhul Lui, în acelaşi scop al întăririi lor în viaţa cea nouă, al pecetluirii lor în aceasta. Mărturie despre acest lucru ne dă, încă de la întemeierea Bisericii, Sf. Ap. Pavel care zice: „Iar Cel ce ne întăreşte pe noi împreună cu voi, în Hristos, şi ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a şi pecetluit pe noi şi a dat arvuna Duhului în inimile noastre” (II Cor. 1, 21- 22).
După pilda lui Hristos, ieşit din apele Iordanului având asupra Lui şi ca om pe Duhul Sfânt, şi noi, ieşind din apa Botezului, ieşim având pe Hristos în noi, dar încă nearătat la suprafaţa noastră, iar drept urmare Duhul lui Hristos se pogoară şi iradiază din Hristos şi în noi, ca să ne arate şi pe noi „fii ai lui Dumnezeu”, dar şi ca să confirmăm această calitate prin viaţa şi activitatea noastră de după aceea, ajutaţi fiind de El, aşa cum a făcut Hristos însuşi după Botezul Său în Iordan de la loan.
Deci prin Mirungere începe epifania sau arătarea lui Hristos în comportarea celui botezat, sau a luminii Duhului lui Hristos asupra fiinţei lui, arătându-l ca un chip activ al lui Hristos şi ca un locaş viu al Lui, întrucât îl ajută să actualizeze chipul Lui reimprimat în el la Botez (1).
La înnoirea oamenilor prin Botez lucrează întreaga Sfântă Treime – aceasta este şi semnificaţia formulei trinitare a Tainei – dar urzitorul nemijlocit al acestei înnoiri este Cuvântul, nu numai în vremea cât a fost pe pământ şi „S-a jertfit ca să ridice păcatele lumii” (I Cor. 15,20), ci de atunci până în veac, adică atâta timp cât va purta firea noastră omenească, prin care ni s-a făcut Mijlocitor către Dumnezeu”. Dar şi Mirungerea ţine de Hristos, adică de Fiul lui Dumnezeu întrupat. Căci în Mirungere, însuşi Hristos, Unsul prin excelentă al lui Dumnezeu, vine cu putere şi ne împărtăşeşte harul şi darurile Duhului Sfânt spre tărie şi creştere în El”. „Hristos este Mir şi Ungere sfântă din pricina Duhului Slânt, pe care îl dăruieşte El în această Taină”.
Prin Taina Mirungerii se pecetluiesc şi se întăresc puterile şi darurile primite spre creşterea în Hristos a celui botezat.
Dacă Botezul este strâns legat, în ce priveşte lucrarea şi semnificaţia sa, de Crucea şi învierea lui Hristos, Mirungerea este legată de întruparea Cuvântului şi de îndumnezeirea firii umane usumate de Cuvântul lui Dumnezeu, prin care ni se împărtăşeşte Duhul, adică harul şi darurile Duhului Sfânt. Nicolae Cabasila stăruie îndelung asupra bazei hristologice a Botezului şi Mirungerii, precum şi asupra legăturii ontologice dintre acestea. Mirungerea, mai mult decât celelalte Taine, rămâne o cincizecime personală a omului, adică, intrarea lui în viaţă şi lucrare a Duhului Sfânt şi, prin aceasta, în viaţa Bisericii, datorită încorporării lui în Hristos. Prin această Taină se inaugurează în viaţa creştinului o continuă şi tot mai sporită conlucrare a Duhului Sfânt cu acesta pentru dezvoltarea vieții noi primite la Botez (2).
Sfântul Mir în viaţa duhovniceasca. este cel ce pune în lucrare una sau alta din puterile duhovniceşti, sau chiar unii multe deodată, după cât e de simţitor sufletul la lucrarea Tainei”. Ungerea cu Sfântul Mir “aduce aceleaşi roade în cei botezaţi, ca şi punerea mâinilor Apostolilor peste cei botezaţi de dânşii”. Dar dacă Sfanţul Mir aduce roadele sale în toţi cei ce îl primesc, nu toţi simt însă darurile ce se pogoară peste ei şi nici nu trag folos din comoara pe care ei o primesc. Fiindcă “harul nu slujeşte la nimic, dacă nu ne străduim să lucrăm cu el” (3).
Note:
1. Nicolae Cabasila, Despre viața în Hristos, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 2013, p. 71.
- Ibidem p. 74.
- Ibidem p. 75.
Pr. Valentin-Marius Văleanu