Prin Sf. Liturghie în cadrul Sf. Euharistii, creştinii au părtăşie directă de Hristos prin împărăşirea reală cu trupul şi sângele Lui. Nicolae Cabasila vorbeşte despre scopul Sf. Liturghii: „Săvârşirea Sf. Liturghii are ca obiect prefacerea darurilor de pâine şi vin în dumnezeiescul Trup şi Sânge: iar ca scop, sfinţirea credincioşilor, care, prin aceast, dobândesc iertarea păcatelor şi mostenirea Împărăţiei cerurilor, iar mijloacele, care pregătesc şi înlesnesc împlinirea acelui efect şi acelui scop, sunt rugăciunile, cântările, citirile din Sf. Scriptură şi, în general, toate cele ce se săvârşesc şi rostesc cu sfântă rânduială, înainte şi după sfinţirea darurilor” (Nicolae Cabasila, Tâlcuirea Dumnezeieştii Liturghii, Ed. Institutului Biblic, Bucureşti 1997, p. 8).
Părintele Alexandre Schnumann, numeşte Sf. Liturghie: „Taina Cuvântului”. El pleacă de la rugăciunea de dinainte de Evanghelie şi explică concis prezenţa Cuvântului prin: lecturi, cântări etc. în Sf. Euharistie: „Străluceşte în inimile noastre, Iubitorule de oameni, Stăpânule, lumina cea curată a cunoaşterii Dumnezeirii Tale şi deschide ochii gândului nostru spre înţelegerea evangheliilor Tale propovăduirii, pune în noi şi frica fericitelor Tale porunci, ca toate poftele trupului călcând, vieţuire duhovnicească să petrecem, toate cele ce sunt spre buna plăcere a Ta şi cugetând şi făcând” (Pr. Alexandre Schnemann, Euharistia, Taina Împărăţiei, Ed. Anastasia, Bucureşti 2002,p 70).
În tradiţia liturgică şi spirituală, Biserica se găseşte într-o neîntreruptă legătură cu Cuvântul şi cu Taina Întrupării Sale: „Prin Taină noi devenim părtaşi Aceluia care vine şi rămâne cui noi în Cuvănt…Taina este tocmai interpretarea Cuvântului, căci interpretarea Cuvântului mărturiseşte totdeauna Cuvântul care devine Viaţă.”
În Sf. Liturghie, Hristos în calitatea Sa de Cuvânt al lui Dumnezeu este simbolizat de Sf. Evanghelie. Evanghelia reprezintă punctul central: ea se scoate în mod solemn de către diacon şi la urmă se aduce prin uşile împărăteşti şi se aşază pe Sf. Masă.
Această ieşire a slujitorilor de Sf. Evanghelie se mai numeşte şi „vohodul mic”, momentul ieşirii reprezintă epifania sau arătarea lui Dumnezeu în Dumnezeu, mai întâi prin botezarea sa la Iordan, când a fost mărturisit de Tatăl, apoi prin începerea activităţii Sale publice, adică prin propovăduirea Evangheliei.
Sf. Evanghelie, ca una care cuprinde cuvintele Domnului, îl închipuie pe Hristos Însuşi, de aceea slujitorii şi credincioşii se pleacă înaintea ei cântând: „Veniţi să ne închinăm şi să cădem la Hristos…”. Despre ieşirea cu Sf. Evanghelie Nicolae Cabasila spune: „Sf. Evanghelie întruchipează pe Hristos, după cum şi scripturile proorocilor se numesc prooroci, ca şi în cuvântul lui Avraam către bogatul cel nemilostiv: „Au pe Moise şi pe Prooroci”(Lc 16,29)…iar după ce Cel proorocit a venit şi S-a ivit El Însuşi în lume, nimeni nu mai voieşte să ia aminte la spusele proorocilor…”.
Pr. Nistorescu Cristian