Temeiurile biblice ale sfintelor icoane
Pr. Viorel Toană Parohia Sf.Gheorghe Nou
Credinţa în sfintele icoane nu este născocire omenească şi nici o încălcare a poruncii divine, aşa cum susţin unii creştini, ci ea este o învăţătură a Bisericii noastre, bazată pe Revelaţia Divină, adică pe Sfânta Scriptură şi pe Sfânta Tradiţie, cele două izvoare ale credinţei ortodoxe.
Pe cât este de întemeiat cuvântul Sf, Apostol Ioan că ,,pe Dumnezeu nimeni nu l-a văzut vreodată” (In.1, 18), pe atât este de adevărată încredinţarea dată de Mântuitorul tuturor ucenicilor Săi: ,,Fericiţi sunt ochii care văd cele ce vedeţi voi” (Le. 10, 23). Sfânta Scriptură spune foarte clar în acestsens: ,,Cel ce M-a văzut pe mine a văzut pe Tatăl” (In. 14, 9). Vederea cu ochii trupeşti a Fiului sau Cuvântului lui Dumnezeu întrupat a fost pregătită şi prevestită de către profeţii Vechiului Testament, care au ,,au văzut de departe” (Evrei 11,13) în Duhul Sfânt, prin credinţă, marea taină a întrupării sau a înomenirii Fiului lui Dumnezeu şi făgăduinţele legate de ea (Evrei 11,1-40). Despre prezenţa reală a Mântuitorului în viaţa noastră, care este un argumet pentru susţinerea importanţei icoanei ortodoxe, Sfânta Scriptură mai spune: ,,Dumnezeu S-a arătat în trup” …(I Tim. 3,16); ,,Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşuit între noi şi am văzut slava Lui … „ (In. 1,14).
În icoana fiecărui sfânt vedem pe Hristos prezent în mijlocul Bisericii şi inima simte prezenţa iubitoare a Persoanei Lui. Icoana nu e nicioadată „o ferestră spre natură”, nici spre un alt loc, ci o dechidere veritabilă asupra lumii de dincolo. Icoana „sfinţeşte ochii celor care văd şi-şi înalţă mintea la cunoaşterea mistică a lui Dumnezeu”. Icoana aminteşte credinciosului şi Bisericii întregi că, deşi înălţat la ceruri, Hristos Cel răstignit şi înviat, este tainic prezent acolo unde este numele Său chemat „până la sfârşitul veacurilor”.
Sfântul Apostol Pavel vorbeşte de asemenea despre icoana Tatălui ceresc, care este Fiul Său, Mântuitorul Iisus Hristos: „Hristos este chipul Dumnezeului celui nevăzut”. Cu alte cuvinte, umanitatea văzută a lui Hristos, este icoana nevăzutei Sale Dumnezeiri, este „văzutul nevăzutului”. Icoana lui Hristos, apare astfel ca o imagine simultană a lui Dumnezeu şi a omului. Această funcţie revelatoare pe care o are umanitatea Mântuitorului Hristos, devine adevărul oricărei fiinţe umane, omul nu e adevărat, nu e real, decât în măsura în care reflectă cerescul: minunat har al oricărei făpturi de a fi oglinda necreatului, „chip al lui Dumnezeu”.