Religia ca fapt sufletesc este sentimentul de dependență al omului față de divinitate. Punctul de plecare al oricărei religii este însă cunoașetrea lui Dumnezeu, a raportului cu lumea și a îndeplinirii acestui raport (Ioan Gh. SAVIN, Apărarea credinței – tratat de apologetică, ediție îngrijită de Dora MEZDREA, ed. Anastasia, 1996, p. 41). Tocmai din acest punct de vedere au existat de-a lungul veacurilor creștine numeroși autori și scriitori care au apărat adevărul de credință formulat în cadrul Sinoadelor Ecumenice și nu numai. Pentru că a existat cu adevărat o legătură de factură harică dintre Dumnezeu și om, tocmai din acest motiv sentimentul apologetic s-a dezvoltat tot mai mult mai ales în sânul părinților bisericești. Iar această apărare a căpătat o valoare importantă pe mai multe planuri religioase și ne vom referi pe parcursul acestei lucrări mai cu seamă la spațiul sirian care a reprezentat pentru Sfântul Cuvios Efrem Sirul locul nașterii sale în Hristos.
Teologia siriacă a cunoscut o dezvoltare cu totul aparte în decursul primelor veacuri creștine. Acest important filon al Bisericii creștine s-a remarcat printr-o lucrare apologetică intensă, promovată mai mult prin simboluri și imagini biblice și mai puțin prin conceptualizări și terminologii filosofice (Pr. Dr. Ioniță APOSTOLACHE, Apologetica ortodoxă – mărturisire și apostolat, ed. Mitropolia Olteniei, Craiova, 2017, p. 155). Școlile de la Edessa și Antiohia au jucat un rol foarte important în sensul acestei dinamici întrucât cele două centre au generat nucleul apologeticii siriene din sânul cărora au pornit cei mai de seamă mărturisitori ai creștinismului sirian.
Sfântul Cuvios Efrem Sirul este unul dintre marii părinți ai creștinismului care a apărat adevărul de credință atât prin faptele din viața sa, dar și prin cuvintele frumoase pe care le-a formulat prin imnele sale fapt pentru care a și fost supranumit „lira Sfântului Duh” sau „cel mai mare maestru al poeziei creștine de limbă siriacă”. După cum mărturisește și profesorul britanic Sebastian Brock, stilul apologetic al Sfântului Efrem Sirul se poate defini drept „o formă literară prin care, în mod firesc, nu se limitează adevărul de credință în forumle sau definiții dogmatice, ci se oferă în esență o viziune teologică dinamică, îndemnând continuu cititorul să pătrundă cu mintea dincolo de forma exterioară a cuvintelor spre adevăratl lor înțeles… ” (ibidem). Spunem că a fost cu adevărat unul dintre marii maeștri compozitori de versuri pentu că poezia sa este una cu totul și cu totul deosebită, nu prin frumusețe cât prin valoarea acesteia de stil apologetic iar acest fapt va fi demonstrat în cele ce urmează dar trebuie să ne referim mai întâi de toate la personalitatea acestui mare Sfânt, unde a trăit și cât de imporatnt este el pentru creștinismul din zilele noastre.
Pr. Iulian Diţă