Născut în 295 d.Hr.,la Alexandria,locul de convergenţă al curentelor culturale şi filosofice ale epocii,sfântul Atanasie îşi face studiile în şcolile bisericeşti ale acestui mare centru teologic dar şi în şcolile filosofiei greceşti,petrecând apoi o vreme în apropierea marilor pustnici ai Tebaidei
În 319 este hirotonit diacon şi apoi episcopul Alexandru îl numește secretarul său personal, calitate în care îl însoţeşte la Sinodul ecumenic de la Niceea la 325.Premergător acestui moment, în 324 participă la întrunirea clerului alexandrin pentru a decide soarta lui Arie,a cărui învăţătura poate fi sintetizata astfel: Tatăl nu este din veșnicie Tată deoarece Fiul este o creatură intervenită în timp, creată ex-nihilo; a existat un timp în care Fiul nu era; Fiul este complet diferit în substanță de Tatăl deoarece doar Tatăl poate fi Dumnezeu adevărat, în sensul strict al cuvântului.
După mărturia istoricului Sozomen,trei ani mai târziu ,Alexandru , pe patul de moarte,înainte de a intra în viața veșnică primeşte, ca printr-o revelație divină, încredinţarea că Atanasie trebuia să-i urmeze pe tronul Alexandriei
Vreme de 46 de ani ,stâlp al Bisericii pentru tot Răsăritul,aşa cum îl numeşte sfântul Grigore de Nazians ,neindoindu-se niciodată de victoria finală a cauzei sale,a purtat cea mai grea luptă pentru acceptarea şi apărarea credinţei de la Niceea şi pentru condamnarea arianismului .De accea nimic neobişnuit în faptul că cele mai multe dintre scrieri stau în slujba luptei sale,temă să favorită fiind Întruparea în istorie a Logosului Hristos,Cel deofiinta cu Tatăl.
Pr. Popescu Emanoil