Efectele Întrupării în univers
Fiind demonstrat deja faptul că Dumnezeu Cuvântul “S-a arătat pretutindeni nelăsând nimic gol de dumnezeirea şi de cunoştinţă Sa” în mod necesar sfântul Atanasie extrage corolarul ca Domnul a atins toate părţile zidirii şi le-a eliberat din înşelăciune ,arătându-le aşa cum sunt: prin fapte se vede puterea Lui lucrând în oameni,demonii şi dracii sunt izgoniţi de El,apele şi vântul se supun cuvântului Lui,iar eroii coborâţi în iad îl văd pe Hristos coborât acolo, biruind moartea .
În acest mod Hristos se arata că Dumnezeu Stăpân al tuturor,mai presus de toate şi neidentificat cu ele şi drept urmare omul ,nemaifiind amăgit, părăseşte idolii şi I se închina numai Lui şi prin El cunoaşte pe Tatăl. De aici decurge pe lângă aspectul cosmic al mântuirii şi accentuarea cu putere a faptului că natura nu e una cu Dumnezeu ci e supusă lui Dumnezeu arătat în Hristos şi deci idolii nu au nici o justificare.
Arătarea în trup a Cuvântului, Înţelepciune cea adevărată a lui Dumnezeu,marchează momentul “de când a înnebunit înţelepciunea elinilor”. Mai mult, ”grăirea măreaţă a filosofilor” n-a putut convinge pe nimeni despre nemurire şi despre vieţuirea în virtute, pe când Hristos prin cuvinte simple şi prin “oameni neînvăţaţi în ale vorbirii” a convins în toată lumea grupuri de oameni să dispreţuiască moartea să părăsească cele trecătoare şi cugete la cele veşnice,căutând numai nemurirea.
Aprofundând apologia ca mărturisire prin însăşi viaţa creştinilor ,Sfântul Atanasie atrage atenţia celor neincredintati de adevărul spuselor sale ca toate afirmaţiile lui “au mărturia adevărului din experienţa însăşi”: credinţa în nemurire se adevereşte prin ceaţa cea mare a mucenicilor iar dovada vieţuirii în virtute este numărul mare al fecioarelor lui Hristos şi tinerii ce păzesc curăţia fecioriei.
Sau mai apoi sfântul Atanasie întreabă în aceeaşi notă: „Cine a smuls aşa de desăvârşit patimile sufleteşti din oameni, încât desfrânaţii s-au făcut feciorelnici, ucigaşii n-au mai ţinut suliţele în mână, iar cei stăpâniţi de frică s-au îmbărbătat? Şi peste tot, cine a înduplecat pe barbari şi pe cei ce locuiau în ţări păgâne să lepede furia şi să cugete cele paşnice, dacă nu credinţa în Hristos şi semnul crucii?„.
Întrebând elinii în mod retoric “Cine e deci acest Hristos,Care prin numirea şi venirea Lui le-a umbrit şi Le-a desfiinţat pe toate?” sfântul Atanasie le demostreaza ,tot în mod raţional ca Acesta nu e om (pentru că un om nu poate desfiinţa zeii prin puterea lui),nu e vrăjitor (pentru că un magician nu poate desfiinţa vrăjitoria) ,nu poate fi demon pentru că înşişi demonii fug de El şi cu numele Lui e scoasă toată nebunia şi răutatea dracilor ci “este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu sau Cuvântul şi Înţelepciunea şi Puterea Tatălui”.
Mai departe sfântul Atanasie desfiinţează tot prin argumente raţionale, străbătute de lumina Revelaţiei, cultul zeilor:Asclepios care a practicat medicina şi a descoperit plante pentru a alina suferinţele trupului ,tămăduind rana dar nu a refăcut făptură creată şi căzută;Hercule care a învins ,prin viclenie,în luptă, oameni şi fiare dar nu a alungat de la oameni demoni şi chiar moartea însăşi şi Dionis ca cel ce a adus înţelepciune oamenilor dar Cel care învaţa cu adevărat este Cuvântul însăşi.
Cuvântul lui Dumnezeu, spre deosebire de înţelepţii popoarelor antice, „învăţând prin cuvintele cele mai simple, a umbrit pe sofişti şi a golit de putere învăţăturile lor, atrăgând pe toţi la Sine şi umplând bisericile Sale”.
Pr. Popescu Emanoil