Prin Botez ni se dă harul ce locuieşte în noi iar pe măsura împlinirii poruncilor, acesta se descoperă celor ce cred în Domnul. Dar cum putem îndeplini poruncile dacă nu avem puterea interioară care să ne ajute? După ce pruncul botezat a primit şi taina Sfântului Mir, el se va împărtăşi cu trupul şi sângele Mântuitorului pentru că se află într-o stare avansată de curăţire sufletească şi în acelaşi timp foarte aproape de Dumnezeu. Dacă acest prunc ar continua viaţa sa curată pe viitor ar deveni un sfânt dar pe parcursul vieţii, acesta acumulează mai multe păcate care îl îndepărtează de Dumnezeu.
La Taina sfântului Botez folosim în mod exclusiv apa. Aceasta se sfinţeşte şi am vorbit despre acest lucru. Această apă dacă vorbim din punct de vedere simbolistic poate fi asemănată cu apa izvorâtă din coasta Mântuitorului care renaşte omul şi inundă păcatul.
După ce pruncul este botezat este uns cu sfântul mir, imediat i se administrează taina Împărtăşaniei. Deci vine în noul botezat însuşi Chivernisitorul tainelor.
Consecinţa acestei prezenţe este următoarea: cei botezaţi îi curăţeşte de întinăciunea păcatului şi întipăreşte în ei din nou chipul Său. În cei miruiţi face mai lucrătoare puterile Duhului Sfânt, a căror comoară s-a făcut trupul Său prin ungere. Când îl aduce însă pe credincios la Sfânta Masă şi-i dă să mănânce din însăşi Trupul Lui, Mântuitorul schimbă întru totul lăuntrul primitorului, împrumutându-i însăşi personalitatea Sa, noroiul care primeşte vrednicie de împărat nu mai este noroi, ce se preface în însuşi trupul Împăratului. Sfânta Împărtăşanie este taina cea mai mare, pentru că mai încolo de ea nu se mai poate ajunge, nici nu se mai poate adăuga ceva. Botezul a rodit în sufletele noastre şi după primirea lui s-ar cădea să fim desăvârşiţi, dar nu suntem, pentru că darurile Duhului Sfânt care se dau prin ungerea cu Mir încă nu le-am primit. Oamenii pe care-i botezase Filip în Samaria nu primiseră Duhul Sfânt prin simpla primire a Botezului, de aceea a trebuit ca Ioan şi Petru să-şi pună mâinile peste dânşii.
Dar de fapt, Sfântul Duh este Cel care lucrează în noi şi ne transformă. Orice iniţiere pentru a primi botezul şi trupul şi sângele Domnului Hristos, are şi sens hristologic fiindcă suntem noi creştinii pecetluiţi cu numele lui Hristos. Pâinea şi vinul ne întăresc şi ne hrănesc sufletul aşa cum hrana trupească dă energie turpului în activităţile somatice.
Împărtăşindu-se cu trupul şi sângele Domnului Hristos, omul este unit cu Acesta iar natura umană este penetrată de dumnezeirea trupului cu care a înviat Mântuitorul. Suntem uniţi cu Hristos aşa cum mărturiseşte şi părintele Stăniloae. Natura corporală adoptată de Fiul lui Dumnezeu este condiţia necesară a unirii Sale cu neamul omenesc (Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Fiinţa Tainelor în cele trei confesiuni, „Ort.”, nr.1, p. 5).
Precum am spus, participarea credincioşilor la viaţa harică transmisă prin Sfintele Taine începe cu Botezul şi culminează cu Sfânta Euharistie prin care se realizează unirea unirea noastră deplină cu Hristos cel întrupat.
Sfânta Împărtăşanie care se dă după adiminstrarea celorlalte două taine, botez şi mirungere reprezintă culmea urcuşului duhovnicesc al omului. Dacă Mântuitorul s-a jertfit pe cruce, strădaniile Lui îşi găsesc roadele după adiministrarea celor trei taine. ,,Dacă prin celelalte taine dobândim numai anumite daruri ale harului mântuitor, prin Sfânta Euharistie ni se oferă Hristos însuşi, izvorul nesecat al tuturor darurilor, vistiernicul şi împărţitorul tuturor bunătăţilor ce privesc viaţa şi pietatea. Dacă prin Botez participăm la moartea şi învierea Fiului lui Dumnezeu, prin Mirungere ne însuşim personal darul Duhului Sfânt. Apoi noul botezat va primi Sfântul Trup şi scumpul sânge al Mântuitorului, pentru că trupul său al noului botezat, este sfânt atât prin curăţenia de păcatul strămoşesc dar şi prin darurile Duhului” (Ibidem, p. 72).
Iată cum vorbeşte Sfântul Simeon Noul Teolog despre importanţa şi legătura dintre cele două sfinte taine: „Căci dacă ni s-ar da cunoştiinţa adevăratei înţelepciuni şi ştiinţe a lui Dumnezeu prin scrieri şi învăţături ce trebuinţă ar mai fi de credinţă sau de dumnezeiescul Botez şi de împărtăşirea de Sfintele Taine”. Dacă Domnul Hristos ar fi rămas pe pământ în general tainele şi în special aceste trei sfinte taine nu ar mai fi avut valabilitate, dar pentru că El s-a ridicat la ceruri, tainele nu sunt decât o prelungire vizibilă a actelor pe care Domnul Hristos le-a săvârşit prin trupul Său (Pr. Prof. Dr. Dumitru Stăniloae, Fiinţa tainelor, p. 6).
Pr. MN Ivăncescu