- Chipuri de zei străini. Deşi confecţionarea chipurilor şi închinarea la acestea era interzisă de legea din Pentateuh şi condamnată de profeţi, folosirea lor în Israel în tot timpul perioadei pre-exilice era un lucru obişnuit şi uneori ele erau puse chiar în Templu.
- Chipuri ale lui Iahve. Pietrele de aducere aminte (maşşēḇôt) ridicate de Patriarhi probabil că au fost considerate la început ca şi chipuri (ale lui Dumnezeu) (la fel ca şi pomii sacri; Geneza 21, 33), dar mai târziu au fost interzise (Aşera, Deut. 16, 21) sau re-interpretate ca simple obiecte comemorative. Mai târziu imaginile lui Iahve au fost condamnate de iahviştii puri: viţelul de aur de la Sinai, Efodul făcut de Ghedeon, viţeluii de aur de la Dan şi Betel, viţelul de la Samaria.
- Omul, chip al lui Dumnezeu. În câteva texte din cartea Facerii (1:26-27; 5, 2; 9, 6) se spune că omul a fost creat „în” sau „după” chipul lui Dumnezeu, „după asemănarea Lui”. Deşi mulţi teologi au încercat să localizeze chipul lui Dumnezeu în raţiunea omului, în creativitatea, vorbirea sau natura lui spirituală, este mult mai probabil să că acest chip al lui Dumnezeu este conţinut în om ca un tot unitar şi nu doar într-o parte sau un aspect al lui. Omul în ansamblu, trup şi suflet, este imaginea lui Dumnezeu; el este imaginea materială a Dumnezeului imaterial. În Orientul Apropiat antic omul, în calitate de chip al lui Dumnezeu, Îl reprezintă prin faptul că este părtaş la suflarea divină sau la spiritul divin. Rolul omului de stăpân al pământului este stabilit prin crearea sa după chipul lui Dumnezeu (1, 27). În altă parte în Orientul Apropiat antic se spunea de obicei că regele este chipul lui Dumnezeu şi după căderea în păcat: forţa pasajului din Gen. 9, 6 depinde de crezul că omul Îl reprezintă pe Dumnezeu, aşa încât un prejudiciu adus omului este un prejudiciu adus lui Dumnezeu Însuşi.
Apariţii are lui ţelem (chip) în Vechiul Testament:
Fac. 1, 26: Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!”
Fac. 1, 27: Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.
Fac. 5, 3: Adam a trăit două sute treizeci de ani şi atunci i s-a născut un fiu după asemănarea sa şi, după chipul său şi i-a pus numele Set. Adam îi transmite întregului neam omenesc chipul pe care el însuşi îl primise de la Dumnezeu (vezi 1, 27); „asemănarea“ e psiho-somatică.
Pr. Radu Constantin Miulescu,
Parohia Băbeni V – Capu Dealului, Vâlcea
Category: Teologie si Viata