Ȋmpăratul şi psalmistul David spune: „Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui”[1], aceasta ȋnsemnând că Dumnezeu împărtăşeşte sfinţenia Sa oamenilor pe măsură ce oamenii Ȋl caută pe Dumnezeu. De aceea şi Sfântul Apostol Pavel îndeamnă zicând: „Căutaţi pacea cu toţi şi sfinţenia, fără de care nimeni nu va vedea pe Domnul.”[2]
„Sfântul Duh S-a pogorât peste Apostolii Mântuitorului Hristos ȋn dimineaţa Cincizecimii, pentru a-i pregăti să ȋnceapă misiunea care li s-a ȋncredinţat de Domnul şi Ȋnvăţătorul lor. Ȋn acel moment de rugăciune, planul lui Dumnezeu de mântuire a lumii s-a ȋndeplinit prin trimiterea de către Fiul ȋnnomenit a Sfântului Duh la cei care se ȋndepărtaseră de harul Său. Această acţiune mântuitoare a Preasfintei Treimi era necesară şi absolut esenţială pentru mântuirea oamenilor. Ȋn virtutea acestui fapt, cei care au crezut şi L-au mărturisit pe Mântuitorul Hristos ca Domn şi Dumnezeu au crezut şi au mărturisit de acum că există o legătură indisolubilă ȋntre lucrarea Mântuitorului Iisus Hristos şi Sfânta Biserică. Din punct de vedere istoric, Biserica este ȋntemeiată de Fiul lui Dumnezeu prin ȋntruparea, jertfa de pe cruce, ȋnvierea şi ȋnălţarea Sa la ceruri. Vizibil, Trupul tainic al Domnului este inaugurat prin pogorârea Duhului Sfânt peste Sfinţii Apostoli şi ucenicii adunaţi la rugăciune ȋn foişorul cel de sus. Mântuitorul Hristos este Piatra din capul unghiului, iar Duhul Sfânt uneşte ȋn Domnul slavei pe toţi oamenii cuprinşi ȋn Trupul tainic al Domnului…Biserica a fost ȋntemeiată ȋn mod obiectiv de către Cuvântul Tatălui ȋnnomenit prin iconomia venirii Sale ȋn Trup, iar ȋn chip concret, ca o comuniune văzută, aflată ȋn comuniune cu Dumnezeu, ea este ȋntemeiată la Cincizecime. Trupul tainic al Domnului este expresia vie a unităţii ȋn diversitate, o unitate menită să transceandă lumea şi să-i ȋndumnezeiască pe oameni prin harul Sfântului Duh ȋmpărtăşit prin Sfintele Taine.”[3]
Biserica lui Hristos Cel răstignit şi înviat, întemeiată de El prin pogorârea Sfântului Duh în ziua Cincizecimii, este deodată experienţa căutării sfinţeniei şi a primirii sfinţeniei de către oameni. Cu alte cuvinte, comuniunea sfinţilor din toate veacurile şi din toate locurile este comuniunea Ȋmpărăţiei lui Dumnezeu, Apostolul neamurilor spunându-ne că „Ȋmpărăţia lui Dumnezeu este dreptate şi pace şi bucurie ȋn Duhul Sfânt.”[4]
„Biserica creştină ȋşi găseşte originea ȋn misiunea Fiului lui Dumnezeu ȋnnomenit. Ea este ȋn esenţă misionară, iar unitatea este ȋn mod esenţial legată de misiunea ei. Trăsăturile fundamentale ale acestei ȋnţelegeri izvorăsc din Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradiţie, mărturii care pun ȋn evidenţă relaţia oamenilor cu Dumnezeu şi consecinţele acestei relaţii pentru viaţa şi mântuirea lumii.”[5]
„Prin firea sa Dumnezeiesc-omenească, Biserica este, fără îndoială, un organism fără asemănare în lumea pământească. În această fire a ei este și sfințenia ei. De fapt, ea este atelierul Dumnezeiesc-omenesc al sfințirii oamenilor, și al sfințirii prin oameni, a celorlalte zidiri.”[6]
Pr. C. Rusan
[1] Psalmul 67, 36.
[2] Evrei 12, 14.
[3] Ȋ.P.S. Prof. Univ. Dr. Irineu Popa, Mitropolitul Olteniei, Biserica ȋn actualitate sau actualitatea Bisericii, Editura Academiei Române, Bucureşti 2018, p. 299.
[4] Romani 14, 17.
[5] Ȋ.P.S. Prof. Univ. Dr. Irineu Popa, Mitropolitul Olteniei, Op. cit. p. 278.
[6] Sf. Iustin Popovici, Biserica Ortodoxă și Ecumenismul, Ediția ȋntâi, Editura Fundaţia Justin Pârvu, Neamț, 2012, p. 66