În preajma Paştelui evreiesc şi anume în Betania lângă Ierusalim,în casa lui Lazăr cel pe care Domnul îl va ridica din morţi,a avut loc un ceremonial cutremurător,pe care mulţi cei de faţă prezenţi îl vor întelege abia după Învierea lui Hristos din morţi.În această împrejurare descrisă în Sfânta Evanghelie de la Marcu (14,6-7),aflăm că Maria una din surorile lui Lazăr va turna o litră de Mir cu nard curat şi de mare preţ,ungând picioarele şi capul Mântuitorului,şi zguduită de conştiinţa păcătoşeniei ei,plângând şterge cu părul capului ei Mirul ungerii celei Sfinte.În comentariile iscate de acest gest,provocate în special de Iuda Iscarioteanul,care preciza scandalos că mai bine era dacă s-ar fi vândut acest Mir iar banii s-ar fi împartit săracilor,însuşi Domnul va replica tuturor spunând:”Bun lucru a făcut ea pentru Mine,turnând acest Mir pe Trupul Meu spre îngroparea Mea…..Adevăr vă spun:oriunde se va propăvadui Evanghelia,în toată lumea,se va spune şi ce a făcut ea,spre pomenirea ei.Pe săraci îi aveţi pururea cu voi,dar pe Mine nu mă aveţi pururea.Pe săraci îi puteţi ajuta şi le puteţi face bine oricând”.
Multe din episoadele vieţii pământeşti ale Mântuitorului Iisus Hristos dar mai ales acesta în care este vorba de”ungere cu Mir”,pe care El îl îngăduie primindu-l chiar înainte de Sfintele Sale patimi,subliniid elementul material”Mirul cel de mare preţ”va deveni prin Sfinţire Sfântul şi Marele Mir cel prin care se pune şi temelie a Sfinteniei în viaţa Bisericii şi a Creştinismului.De la ungerea cu Mir şi de la Însuşi Numele Său-Hristos,în arămaică Mashiah,adică”cel uns”,folosirea Sfântului Mir în interiorul Sinaxei Bisericii exprima un sens de transmitere al legăturii spirituale şi mai ales de comuniune între toţi creştinii,în cazul ortodoxiei între toţi fii unei Biserici.De aceea la Sfinţirea lui participă toţi episcopii unei Biserici.Cu acest Sfânt şi Mare Mir se săvârşeşte Taina Mirungerii pentru cei care primesc Sfântul botez,se sfinţesc Bisericile,de asemenea Antimisele adică acele obiecte cultuale fără de care nu poate fi săvârşită canonic Sfânta Liturghie.De aceea importanţa Sfântului şi Marelui Mir pentru viaţa întregii Biserici îi determină pe Sfiintiţii Ierarhi să aibă în vedere cele mai importante măsuri de procurarea a ingredientelor din care va fi alcătuit Mirul,şi toate cele ce sunt necesare slujbei de sfinţire a acestuia. Împreună slujirea tuturor ierarhilor la acest mare eveniment în joia cea mare a Săptămânii Sfintelor Patimi,se reliefează ca fiind un mare eveniment şi prilej de manifestare a sinodalitaţii şi consensului eclesial.Sfinţirea Lui este o lucrare de o importanţă covârşitoare în interiorul Bisericii noastre Ortodoxe Autocefale şi nu numai din punct de vedere canonic,cât şi teologic.Prin semnificaţia canonică a Sfinţirii Sfântului şi Marelui Mir,vedem cum Biserica noastră Autocefală îşi poate exprima îndatorirea dar şi dreptul ei de a putea sfinţii binecuvântata materie necesară administrării Tainei Mirungerii.Împreună-liturghisirea tuturor ierarhilor într-o zi atât de încarcată cu semnificaţiile cele mai profunde,ale înnoirii făpturii umane prin jertfa hristică din joia Săptămânii celei Mari,în care El se da pe Sine cu Trupul şi Sângele Său hrana pentru viaţa cea veşnică,Sfinţirea Marelui Mir reuneşte Biserica în întregul ei,formată din soborul episcopilor,ceata preoţilor şi a diaconilor şi totalitatea credincioşilor.
Astfel se descoperă lucrarea mântuitoare săvârşită de Hristos,care se continua prin cea sfinţitoare a Duhului Adevărului şi care ne desăvârşeşte pe noi prin Sfintele Taine.Momentul Sfinţirii Sfântului şi Marelui Mir este o afirmare a unităţii Bisericii noastre în comuniunea Adevarului şi a Dreptei Credinţe,acea viaţă în Hristos care s-a propăvăduit prin Sfinţii Apostoli,urmaşii acestora Sfinţii Părinţi,şi toţi închinătorii în Duh şi Adevăr din toate timpurile.Biserica Ortodoxă învăţa ca omul se mântuieşte prin unirea sa cu Hristos,reactualizând viaţa şi faptele Domnului,însă prin viaţa şi respiraţia sacramentală a Bisericii.Tot acest drum se poate parcurge prin Duhul Sfânt Acela care nu grăieşte dintru ale Sale,şi din al Meu va lua,spune Hristos,cel ce este din sânurile Tatalui.Iată cum întreaga Sfântă şi Dumnezeească Treime lucrează taina cea fericită şi mântuitoare a credinţei noastre.În persoana Fiului lui Dumnezeu cel Întrupat şi devenit Om pentru noi şi pentru a noastră mântuire şi prin fericita unire între împletirea firii divine şi a celei umane în Ipostasul Iisus Hristos,natura creată se Îndumnezeieşte,devenind templu al Duhului Sfânt-pnefmatefora.Prin Întrupare ne unim cu Dumnezeu iar prin Înviere şi Înaltare suntem în comuniune cu Hristos cel Înviat şi Preaslăvit,iar prin Duhul Sfânt ne Împărtăşim cu El prin intermediul Sfintelor Taine.Trupul Îndumnezeit al Domnului ne comunică subţirimea şi sensibilitatea Lui omenească,iar starea de continuă Jertfă a crucificării în faţa Părintelui Ceresc curăţă sufletele noastre prin puterea Dumnezeirii care se dăruieşte noua tuturor.Omul se naşte la o viaţă nouă şi cu ajutorul harului Dumnezeiesc creşte şi se uneşte tot mai mult cu Dăruitorul ei.
Sfântul Nicolae Cabasila teologhiseşte în chip esenţial când spune:”Botezul este cel care ne dă însăşi fiinţa şi trăirea noastră în Hristos”.Îată cum întreaga dinamică fiinţiala se configurează într-o formulă a noului chip,şi a noii făpturi care se naşte prin pecetea botezului.Căci ce este ungerea cu Sfântul şi Marele Mir,decât imprimarea impulsului spre desăvârşireşsi mântuire pentru noul născut la viaţa –Duhului.Omului i se întăresc puterile de care are atâta lipsă iar Dumnezeiasca Împărtăşanie îi susţine această viaţă păstrând-o în frumuseţile duhovniceşti ale descoperirilor dăruite de Dumnezeu.Botezul este astfel rădăcina şi izvorul vieţii spirituale şi calea prin care se pot primi celelalte Sfinte Taine.Prin Botez omul primeşte o noua existenţă în Hristos,se regăseşte adevărata mişcare şi destinaţie a scopului pentru care omul a fost creat.În acest sens tot Nicolae Cabasila,unul dintre cei mai mari şi subtili teologi bizantini,mărturiseşte:”Sfântul Mir este cel care pune în lucrare una sau alta din puterile duhovniceşti sau chiar mai multe deodată.Ungerea cu Sfântul Mir aduce aceleaşi roade în cei botezaţi la fel ca punerea mâinilor Apostolilor peste cei botezaţi de dânşii.Tot aşa coboară şi astăzi Mângâietorul peste cei ce se ung cu Sfântul Mir.Deci darurile Sfântului Botez n-ar putea fi actualizate fără venirea şi lucrarea Sfântului Duh”.
Dacă în Vechiul Testament ungerea era socotită un mijloc de comunicare a puterilor Dumnezeieşti date preoţilor,regilor şi proorocilor,în Noul Testament Însuşi Fiul lui Dumnezeu se înomeneste,El,Unsul Domnului trimite pe Duhul Sfânt ca Mângâietor şi Învăţător al întregii omeniri.În felul acesta Sfânta Taină a Mirului este cincizecime personală care după cuvântul Sfântului Chiril al Ierusalimului conferă celui nou botezat şi miruit,numele de creştin şi-l face un “Hristos întru asemănare”, asemenea Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos.Prin formula mirungerii”Pecetea darului Duhului Sfânt”înţelegem ca darul Duhului Sfânt se îmbiba şi pecetluieăte cu mireasma vieţii noi atât madularele trupului materialnic cât şi sufletul celui nou botezat.Părintele Stăniloaie subliniază şi el în lucrările sale teologice că nu doar exteriorul acestor mădulare unse la vedere ci şi interiorul lor primesc puterea de viaţă făcătoare iar omului i se dă un chip unitar Dumnezeiesc.Puterile sufleteşti devin vii şi pot rodi adevăratele virtuţi care vor lucra încetul cu încetul spre porunca dată omului de a se îndumnezei şi asemăna cu Dumnezeu.Formula epiclezei speciale pentru Sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir,după ultima rugăciune rostită,conchide întreaga încărcătură a ritualului care tocmai s-a săvarsit:”Se sfinţeşte Mirul acesta cu puterea,cu lucrarea şi cu pogorarea Sfântului Duh,în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh-după care Aminul confirmării,iar apoi formula concluzivă finală.Se rostesc cuvintele următoare:”Iată,acest Mir s-a făcut Mir Sfinţit în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”,indicându-se realismul sacramental al actelor liturgice săvârşite.Este o evidentă legătură între Sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir şi iconomia Fiului în lucrarea pe care Duhul Sfânt o continuă în universul creat.Ca o mărturie văzută a Autocefaliei Bisericii noastre şi a demnităţii sale sacramentale rugăm pe Dumnezeul Slavei Cel care a Pătimit,a Murit şi a Înviat din morţi,Să ne sfinţească viaţa şi Să ne ajute să dobândim mântuirea bucuriei celei nesfârşite a Împărăţiei sale nepieritoare.
BIBLIOGRAFIE
- Dumitru Răducanu, Ce trebuie să ştim despre Sfântul şi Marele Mir, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 2002.
- prof. Ene Branişte, Despre Sfântul şi Marele Mir şi Taina Mirungerii, în Revista BOR, nr. 5-6/1978.
- Iorgu Ivan, Sfântul şi Marele Mir, în Revista „Mitropolia Ardealului”, nr. 7-8/1966.
- Nicolae Dură, Dispoziţii şi norme privind administrarea Sfântului şi Marelui Mir pe teritoriul ţării noastre,expresie elocventă a Autocefaliei bor de-a lungul secolelor, în Revista „Mitropolia”, nr. 3/1981.
- Alexander Schmemann, Postul cel Mare, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1995.
Pr. Laurenţiu Bozdoc