05.12.2019 – Lumină lină

  • lumină lină senină,
    coboară rază divină
    și mă înfășoară cu tină
    să strălucesc ca astru ceresc
    alunecând anonim și fără vină
    de-a lungul cerului ce strivește
    în apus ochiul care privește
    adânc în omenesc.

    dincolo de razele tale
    lasă să ardă visele siderale
    din care să nască spre o zare
    aripi de valuri în spații întinse,
    nisip adâncind departe o depărtare
    cu orizonturi de nimeni cuprinse,
    eternități, însingurări promise,
    nesfârșiri de visare.

    lumină lină, ca un suspin
    mă arde în suflet și din plin
    risipește-te cu parfum de crin,
    și mă întrupează ca să pot naște
    toate distanțele care te ard anonim
    în ochi care văd cum te renaște
    rostogolind cerul cu astre
    în focul sublim.

     Pr. Mircea Nincu