-
lumină lină senină,
coboară rază divină
și mă înfășoară cu tină
să strălucesc ca astru ceresc
alunecând anonim și fără vină
de-a lungul cerului ce strivește
în apus ochiul care privește
adânc în omenesc.dincolo de razele tale
lasă să ardă visele siderale
din care să nască spre o zare
aripi de valuri în spații întinse,
nisip adâncind departe o depărtare
cu orizonturi de nimeni cuprinse,
eternități, însingurări promise,
nesfârșiri de visare.lumină lină, ca un suspin
mă arde în suflet și din plin
risipește-te cu parfum de crin,
și mă întrupează ca să pot naște
toate distanțele care te ard anonim
în ochi care văd cum te renaște
rostogolind cerul cu astre
în focul sublim.Pr. Mircea Nincu
Category: Poezie Religioasa