In opozitie cu dualismul gnostic, Sfantul Irineu invata ca exista un singur Dumnezeu, care este Creator al lumii si Tata al lui Iisus Hristos; exista o singura iconomie divina a mantuirii si o singura revelatie. Sfantul Irineu dezvolta doctrina paulina a recapitularii in Hristos a tuturor lucrurilor: Hristos este noul Adam ce reinnoieste intreaga creatie si o reintoarce catre Creatorul ei prin Intrupare si Rascumparare. Fecioara Maria, Maica Domnului, este noua Eva.
Ca raspuns oferit gnosticilor ce afirmau „o traditie secreta” descoperita doar catorva dintre Apostolii Mantuitorului, el a replicat ca nu exista asemenea secrete. Predica si credinta Bisericii sunt deschise publicului inca de la inceput si poate fi verificata in randul tuturor predicilor din toate bisericile cu temelie apostolica. Acesta este sensul originar al expresiei „succesiune apostolica”, succesiunea invataturii apostolilor purtata de succesorii lor, episcopii. Aceasta invatatura este constituita in „dreptarul adevarului” (kanon tes aletheias), prin care Irineu intelege marturisirea credintei in Tatal, Fiul si Duhul Sfant, facuta de fiecare credincios la Botez.
Cele cinci carti scrise impotriva ereticilor intitulate „Adversus Haereses”, au fost folosite nu numai de apologetii crestini din secolul al II-lea, ci si de toti teologii de mai tarziu. Din acestea reiese ca Sfantul Irineu a fost un adanc cunoscator al Sfintei Scripturi si al stiintei vechi. Propovaduirea Sfantului Irineu a urmarit cu toata ravna pastrarea credintei si a traditiei apostolice.[1] În această lucrare găsim o serie de mărturisiri şi apologii ale Logosului înomenit, singurul Adevăr mântuitor al omenirii căzute în păcat. Iată mai jos câteva citate:
“Domnul a toate a dat Apostolilor Săi puterea Evangheliei și prin ei, de asemenea, noi am primit adevărul, care este, învățătura Fiului lui Dumnezeu—așa cum Domnul le-a spus: Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, și cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine. [Luca 10, 16]. Pentru că noi am aflat planul mântuirii noastre de la aceia prin care Evanghelia a venit la noi. Prima dată au propovăduit-o pretutindeni, iar mai târziu, prin voința lui Dumnezeu, au pus pe hârtie pentru noi Scripturile, să ne fie temelie și sprijin în credință. De aceea nu e bine să spunem că ei au propovăduit înainte de a avea înțelegerea deplină, așa cum îndrăznesc unii să spună, lăudându-se că ei sunt cei ce îi corectează pe Apostoli. De aceea, după ce Domnul s-a ridicat din morți și ei au fost îmbrăcați cu putere de sus atunci când Duhul Sfânt s-a coborât peste ei, au fost umpluți cu toate lucrurile de știut și au primit cunoaștere perfectă. Au mers până la capătul Pământului, propovăduind vestea cea bună care ne-a adus-o Domnul și proclamând pacea Raiului peste toți oamenii, toți și fiecare dintre ei fiind în posesia Evangheliei lui Dumnezeu”. (Împotriva ereziilor, cartea a 3-a)
“Dumnezeu fiind întreg rațiune și întreg cuvânt spune ceea ce gândește și gândeşte ceea ce spune căci gândirea Sa este cuvântul Său. Cuvântul Său e rațiunea Sa și rațiunea care cuprinde totul este Tatăl Însuși” (Împotriva ereziilor, cartea a 2-a, cap. 28).
“Credința în Sfânta Treime este în teologia Sfântului Irineu principiul credinței creștine căci după el „cei ce sunt din biserică urmează o singură cale care pătrunde lumea întreagă pentru că are tradiția puternică venind de la Apostoli, oferindu-ne imaginea unei singure și aceleași credințe la toți căci toți cred într-un singur și același Dumnezeu, primind aceeași iconomie a întrupării Fiului lui Dumnezeu, recunoscând același dar a Sfântului Duh” (Împotriva ereziilor, cartea a 4-a, cap. 25).
[1] Eusebiu de Cezareea, Istoria Bisericească, în trad. rom. de Pr. Prof. dr. Teodor Bodogae, în colecția PSB vol. 13, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1987.
Pr. Emil Şearpe