Iubirea în familia creştină (3)
Menirea familiei este, în primul rând, aceea de a asigura dezvoltarea societății, conform poruncii Creatorului: „Creșteți şi vă înmulțiți şi umpleți pământul şi-l stăpâniți …” (Geneză: 1, 28); așadar, datori sunt soții să aducă în lume florile cele mai alese – copiii. Devenind părinți, soții primesc de la Dumnezeu darul unei noi responsabilități. Iubirea lor părintească este chemata sa devina pentru copiii lor semnul vizibil al iubirii lui Dumnezeu însuși, de la Care vine orice paternitate în cer și pe pământ (Ef. 3, 15).
„Aducând un copil în lume, părintii zidesc o nouă biserică lui Dumnezeu. Lucrarea această îi împovărează cu o mare răspundere, dar în același timp îi înalță la aceea vrednicie care sunt chemați prin Taina Căsătoriei.”
Copiii devin centrul de preocupare al părinților, bucuria şi speranța lor de mai bine. Dar cum îi creștem? Pentru ca bucuria să nu se transforme în durere şi speranța în deznădejde, copiii trebuie crescuți în spiritul moralei creștine.
“Voi sunteți lumina lumii.. Nu se aprinde o candelă şi se pune sub obroc, ci pe candelabru ca să lumineze pentru toţi cei din casă. Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât ei să vadă faptele voastre bune şi să-l preamărească pe Tatăl vostru cel din ceruri.”(Mt 5,14-16)
Isus le spune discipolilor săi, astăzi ca şi ieri: “Voi sunteți lumina lumii, voi sunteți sarea pământului”. Rostirea acestor cuvinte în celebrarea euharistică nu are doar scopul de a ne readuce în memorie un document antic, ca şi cum ar fi o frază frumoasă ,scrisă de un celebru scriitor. Cuvântul celebrat este rostit mereu, pentru noi, astăzi.
Cuvintele lui Iisus, “voi sunteți lumina lumii”, ne sunt adresate, în egală măsură, şi nouă: părinți, copii, bunici! De ce e mai ușor pentru noi să recunoaștem lumina numai în sfinți, în cei mari, în cei ce săvârșesc opere extraordinare? De ce să nu medităm la misiunea extraordinară a mamei şi tatălui de a fi “sare a pământului” pentru familia noastră, pentru cei de lângă noi, pentru cei care au nevoie de modele?
Să ne gândim: cei cărora Isus le adresa aceste cuvinte, cine erau? Oameni obişnuiţi, tineri şi bătrâni, pescari şi prostituate, farisei şi cărturari, oameni ai timpului său. Oameni din familii normale care mergeau la El, fiecare cu necazul lui, bolnavi şi păcătoși, entuziaști şi îndrăgostiți de El, fascinați de Împărăția lui Dumnezeu. Şi lor le- a spus Isus: “Voi sunteţi sarea pământului”. Da, şi noi, familii care alcătuim poporul Său, părinţi, copii şi bunici, suntem chemați să fim “lumina lumii” şi “sarea pământului”. De ce tocmai noi? Şi în ce mod recunoașterea noastră ca lumină a lumii poate da forță, putere, încredere?
Exemplul personal al tatălui şi al mamei este “lumină” pentru micuțul care privește cu maximă curiozitate fiecare gest, ascultă fascinat fiecare cuvânt care iese din gura părinților, învață de mic “legea” care guvernează micul univers al familiei. Așa cum e normal, fiii urmează exemplul părinților.
Părinții sunt “pietre vii” la temelia formării copiilor lor. Ei caută în părinți, în tot ceea ce aceștia fac, modele de viață. Iată de ce familia își pune amprenta asupra comportamentului şi personalității fiilor. Dacă în familie copiii descoperă adevăratele valori religioase, etice, moral- creștine, cu siguranță, la rândul lor, vor trăi viața proprie în conformitate cu aceste valori. Călăuziți de “lumina” părinților, copiii nu vor umbla în “întuneric”, ci vor descoperi calea adevărului. Astfel Biserica zidește familia și familia zidește Biserica. Biserica găsește în familia născută prin Taina, leagănul sau, locul si mediul în care se pregătesc noi generații de membri ai Bisericii iar familia, susținută și întărită de harul lui Dumnezeu își găsește împlinirea în Biserica și amândouă în Împărăția lui Dumnezeu.
„Venirea copilului în lume deschide o nemurire, dar în același timp angajează şi pe părinți la veșnicia vieții lui.” (Preot Prof. Ilie Moldovan,”În Hristos și în Biserică”Adevărul și frumusețea căsătoriei / Teologia iubirii II,p. 213).
Diac. Petre Bărănguţă