În privinţa asistenţei medicale pentru a procrea distingem două situaţii: 1) „asistenţa medicală fără intervenţia unui donator şi 2) asistenţa medicală cu intervenţia unui donator. Asistenţa medicală fâră intervenţia unui terţ donator înseamnă facilitarea fertilizării unei femei prin înseminarea cu spermă provenind de la soţul său, depusă într-o bancă de spermă. In cadrul acestei asistenţe medicale fără intervenţia unui terţ donator se înscrie şi feitilizarea in vitro şi transplantul embrionului în uter FIVET în ambele cazuri pe care le-am descris nu apar probleme serioase din punct de vedere juridic. Asistenţa medicală cu intervenţia unui terţ donator, deci cu intervenţia unei persoane dinafară cuplului creează unele probleme. În acest caz trebuie luate măsuri de protecţie atât pentru cuplu, cât şi pentru copilul rezultat. Persoana care donează spermă în scopul înseminării artificiale a femeii nu are dreptul de a avea legături de familie cu copilul născut astfel. Se face apel la un donator numai în cazul în care nu există alte soluţii pentru cuplu şi în acest caz se pot dona gameţi sau embrioni crioconservaţi depuşi în bănci specializate. În general, embrioiul se donează unui cuplu steril, care va da naştere unui copil a cărui mamă legală nu este mamă biologică, iar tatăl legal nu este tatăl genetic.
După recoltare, sămânţa este supusă anumitor tratamente, încercându-se realizarea prin mijloace artificiale a procesului natural de capacitare. Cei ce lucrează la programul FIVET (fecundarea in vitro urmată de transferul de embrioni) aşează originea acestei practici în tentativa cercetătorilor de a rezolva problema sterilităţii salpinxului, recunoscută ca şi cauză majoră a infertilităţii cuplurilor. Ei văd în fecundarea extracorporală rezolvarea acestui tip de sterilitate. Fertilizarea in vitro, când este folosită ca şi tehnică clinică, este în mare măsură indicată pentru rezolvarea cazurilor de ocluzie a salpinxului. Insă cazurile cele mai frecvente de ocluzie a salpinxului, adică un procentaj de 90%, se datorează avorturilor precedente, folosirii steriletului ca şi dispozitiv contraceptiv şi bolilor transmise pe cale sexuală. Am spus „când” deoarece există cercetători care” văd FIV (fertilizarea în vitro) şi în cercetarea relativă acesteia un interes prevalent ştiinţific, legat de recentele studii asupra ADN-ului recombinat, asupra infirmităţilor ereditare etc.
Diac. Petre Bărănguţă