Teologul ortodox francez Olivier Clement”dedică aproape în exclusivitate atenţia sa problemei fecundaţiei in vitro omoloage, deoarece în ceea ce priveşte însămânţarea intra-corporală omoloagă nu găseşte nici o dificultate în a o accepta; respinge însă categoric, în ambele cazuri, practica folosirii gameţilor de la o a treia persoană. Acestea nu sunt altceva decât barbarii, spune el, şi reprezintă pericolul instaurării unei „adevărate biocraţii a acţiunilor tehnicilor medicale de procreare umană”. „Progresul acestor tehnici riscă să favorizeze instaurarea unui fel de totalitarism biologic la o scară mondială în societatea noastră, exploatarea prometeică sau mercantilă a subiectivităţii cuplului şi în special a femeii. Se observăastfel, apariţia unei non-etici a dorinţei sau mai degrabă a capriciului pe care tehnica, cu siguranţă, va face totul pentru a o satisface: „eu nu vreau un copil, spune acum această femeie, fac avort; eu vreau un copil, spune ea altădată, vreau să fiu însămânţată cu sperma unui premiu Nobel şi voi încredinţa purtarea sarcinii unei alte femei pentru a nu-mi periclita cariera, sau poate chiar unei „vaci purtătoare”… astfel încât copiii vor fi din ce în ce mai mult proveniţi din taţi necunoscuţi şi mame multiple”. ( Olivier Clement, Techniques de mort, techniques de vie, în „SOP” 126 (1988).
FIVET nu reprezintă altceva decât efortul omului autonom de a îndrepta natura decăzută şi în mod paradoxal, îi descoperă neputinţa lui: prin mulţimea numărului de embrioni sacrificaţi omul se revelă un simplu imitator al „naturii învârtoşate” purtătoare de moarte.
Diac. Petre Bărănguţă