Sfântul Vasile cel Mare învățând despre chip și asemănare explică aparenta neconcordanță dintre sfatul persoanelor Sfintei Treimi[1] și cel de după creare (Facere 1, 27), text în care după cum spuneam mai sus nu se mai amintește despre asemănare.
Acesta neagă schimbarea voinței lui Dumnezeu sau intervenția căinței în timpul creației. Neagă, de asemenea, și neputința Creatorului care hotărăște un lucru și realizează altul. Faptul că unii consideră că Sfânta Scriptură dă informații neclare, este de asemenea o blasfemie.
Explicația ar fi următoarea după Sfântul Vasile: ,,Este deci necesar ca omul să fie după chipul și asemănarea lui Dumnezeu…Nu Scriptura spune asta . creatorul nu este neputincios și deliberarea n-a fost făcută în deșert. Care este rațiunea tăcerii? Înseamnă că noi posedăm pe unul prin creație și dobândim pe altul prin voință. În prima ne este dat să fim făcuți după chipul lui Dumnezeu.
Prin voință se formează în noi asemănarea lui Dumnezeu. Ceea ce tine de voință, firea noastră o posedă în putere (virtual), dar prin acțiune (lucrare) ne-o procurăm. Dacă creându-ne Domnul nu ar fi luat înainte prevederea să spună ,,să creăm” și ,,după asemănare” nu prin puterea noastră proprie am fi putut dobândi asemănarea cu Dumnezeu.
Dar iată că El ne-e creat cu puterea de a fi capabili să ne asemănăm cu Dumnezeu. Dându-ne această putere, ne-a permis să fim împreună lucrători ai asemănării cu El, ca să ne revină răsplata efortului nostru și ca să nu fim ca acele portrete ieșite din mâna unui pictor, obiecte inerte, ca roada asemănării noastre să nu se întoarcă doar spre lauda altuia. … El mi-a lăsat îndatorirea ca să devin după asemănarea lui Dumnezeu…”
Totuși în teologia Sfântului Vasile asemănarea cu Dumnezeu nu este doar rezultatul voinței și eforturilor omenești ci și colaborarea harului divin. Pe scurt, Sfântul Vasile învață că Dumnezeu ne-a făcut capabili să I ne asemănăm și ne-a permis să fim participanții acestei asemănări.
Omul posedă puterea rațiunii prin faptul că este ,,după chipul lui Dumnezeu”, iar asemănarea o dobândește devenind creștin: ,,…după chipul lui Dumnezeu înseamnă origine și rădăcină a binelui, pe care am avut-o implantată în firea mea, încă de la zidire, iar după asemănarea lui Dumnezeu, îmi survine, în urmă din faptele mele și din truda mea pentru cele bune și din purtarea mea plină de virtute în întreaga mea viață”
Formula după asemănare (virtual) este același lucru ca cea după chip, în acțiune, însă înseamnă a-și însuși virtutea, a realiza binele în faptă și a ajunge, astfel, prin viață, la asemănarea lui Dumnezeu[2]. Dumnezeu îi dă omului puterea să lucreze, iar ,,luminarea dumnezeiască restabilește asemănarea, ceea ce eliberează imediat chipul, iar strălucirea sa poate fi văzută la sfinți și la copii.”[3]
[1] Facere 1: 26.
[2] SFÂNTUL VASILE Cel MARE, op. Cit., p. 208-209
[3] PAUL EVDOCHIMOV, ,Ortodoxia, trad. De P.S. Dr. Irineu Ioan Popa, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al B.O.R., București, 1996, p. 63.
Pr. Bogdan Samfira