Ce înseamnă chip şi asemănare? (3)
Natura chipului este esențial dinamică la fel cum și asemănarea este esențial ontologică prin realizarea chipului desăvârșit. Sfântul Grigore de Nyssen explică: ,,Nu într-o parte a firii se găsește chipul, nici harul într-o parte a sa, ci firea în totalitatea ei este chipul lui Dumnezeu”[1]. Cu alte cuvinte chipul și asemănarea sunt corelative.
Asemănarea este aspirația irezistibilă a sufletului nostru către Dumnezeu. ,,În acest sens asemănarea este un chip realizat și chipul o asemănare în mod potențial (virtual)”. Aceasta explică faptul că omul este o ființă făcută să ajungă la Dumnezeu. Sfântul Grigore de Nyssen spune că o ființă nu este om decât în condițiile în care este însuflețită de Duhul Sfânt, când este ,,chip asemănător”.
Totuși acesta arată cum între Prototip și Chip există asemănare, dar nu identitate. Chipul poartă în orice înțelegere frumusețea Prototipului; iar dacă el nu ar avea nici o diferență fată de Acesta, n-ar mai fi deloc asemănător, ci identic cu Modelul de care nimic nu l-ar separa. Ce diferență există între Dumnezeu și cel ce este după asemănarea Sa? Precis, una este necreată, cealaltă primește existenta prin creație”.
Sfântul Grigore exemplifică prin Evanghelia de la Marcu (XII, 16) care, atunci când ne prezintă trăsăturile de bronz ale Cezarului, ne face să înțelegem că dacă în sine există o asemănare între reprezentare și modelul său, Cezarul, există totuși o diferență între subiect.
Analogic vorbind, una este creată și cealaltă necreată. Atunci, ,,una este identică cu sine și rămâne întotdeauna neschimbată, cealaltă produsă prin creație a început să existe printr-o schimbare și se găsește în mod natural predispusă să se schimbe altfel”[2]. Așadar, în concepția acestuia, schimbarea este specificitatea care-l distinge pe om de Dumnezeu. După Sfântul Ioan Gură de Aur redobândirea integrală a chipului nu este altceva decât parcurgerea drumului de la chip la asemănare.
El definește ,,asemănarea” în reciprocitate cu noțiunea de ,,chip”. După cum cuvântul ,,chip” înseamnă stăpânire, tot așa cuvântul ,,asemănare” înseamnă ca noi să ajungem, atât cât ne stă în puterea noastră omenească, asemenea lui Dumnezeu.[3]
Sfântul Ioan îndeamnă să fim asemenea lui Dumnezeu, în ceea ce privește bunătatea, blândețea, virtutea, precum ne îndeamnă Însuși Mântuitorul: ,,Fiți asemenea Tatălui nostru din ceruri” [4]. De aici putem deduce că dobândirea asemănării se realizează prin curățirea de patimi prin puterea rațiunii. În acest sens, Sfântul Ioan ne îndeamnă să stăpânim păcatul care ne îndepărtează de Dumnezeu.
Efortul continuu în această direcție duce la asemănarea cu Dumnezeu care va avea ca rezultat mântuirea și îndumnezeirea. Culmea celei mai înalte virtuți, pe cât posibil, este asemănarea cu Dumnezeu. ,,Pentru dobândirea asemănării omul slobozit de patimi prin dragoste, se înalță până la cele mai alese stări”[5].
Nici Fericitul Augustin nu vorbește despre asemănarea ca separată de chip. De fapt, noțiunea de asemănare la acesta este doar presupusă. El nu concepe asemănarea în aceeași manieră ca și noțiunea de chip, accentuând nu numai subliniind, distincția dinte necreat si creat. Totuși, într-o operă din tinerețe, ne face să distingem chipul de asemănare, net, spunând: ,,Orice chip este asemănarea cu cel al cărui chip este și totuși cel ce se aseamănă cu cineva nu este doar pentru aceasta chipul său”[6].
[1] Pr. Dr. MARIN CIULEI., op. cit. p. 154.
[2] Pr. Dr. MARIN CIULEI, op. Cit., p. 193.
[3] SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR, op. Cit., IX, pag.110
[4] Matei V: 45.
[5] Pr. Dr. MARIN CIULEI, op. Cit, p. 232.
[6] FERICITUL AUGUSTIN, Despre Geneză, trad de Pr. Dr. Marin Ciulei, op. Cit., p. 232.
Pr. Bogdan Samfira