Taina Sfintei Spovedanii este una din cele şapte Sfinte Taine ale Bisericii Ortodoxe. I se spune Sfânta Taină a Spovedaniei pentru că între preot, credincios şi Dumnezeu se produce o minune, adică o lucrare tainică. Credinciosul îşi mărturiseşte păcatele, cu căinţă în faţa preotului şi Dumnezeu, fiind prezent în chip nevăzut, îl iartă şi îl dezleagă prin mâinile preotului. După ce credinciosul a spus tot ce avea pe suflet, preotul îi pune mâinile pe cap şi rosteşte formula: „Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul şi cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine fiule (N), şi să-ţi lase ţie toate păcatele. Iar eu nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert şi te dezleg de toate păcatele tale, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin” (din Molitfelnic).

După învăţătura Bisericii Ortodoxe, adevăratul săvârşitor al Tainelor este Mântuitorul Iisus Hristos, iar preotul este iconomul Sfintelor Taine (I Cor. 4, 1). În cazul Spovedaniei, cel ce primeşte mărturisirea este Mântuitorul Iisus, iar preotul este un martor.

Deci la Taina Sfintei Spovedanii, credinciosul se descarcă de tot răul adunat în timp, cu căinţă, preotul îl iartă şi îl dezleagă prin punerea mâinilor, iar harul (energia) Duhului Sfânt, vine în acel timp şi se revarsă peste acel credincios. De aceea, după Spovedanie, credinciosul simte o uşurare, o mângâiere. Puterea de dezlegare a păcatelor o primim numai aici pe pământ şi numai de la preoţi.

Fără preot şi puterea lui sfinţitoare nu putem trăi o viaţă creştină, sau dacă o trăim, suntem păcătoşi.

Mântuitorul a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa”. Altă cale şi adevăr nu există decât în Biserica Sa.

Puterea de a lega şi dezlega, Mântuitorul a dat-o numai Sfinţilor Apostoli şi aceştia la rândul lor, episcopilor şi preoţilor prin hirotonie, prin punerea mâinilor pe cap: „Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în ceruri şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în ceruri” (Matei 18, 18; Ioan 20, 23).

Pe cel ce moare nespovedit, nedezlegat de păcate, dincolo de mormânt nu-l mai poate dezlega nimeni, „nici chiar îngerii”.

Un om păcătos, care nu se spovedeşte, nu ţine rânduielile bisericeşti: post, rugăciune şi ajunge la sfârşitul vieţii în acea stare păcătoasă, este o ramură uscată a neamului său. Numai Sfânta Spovedanie este remediul pentru vindecare, aici este: curăţirea, tratamentul şi vindecarea.

Creştinul trebuie să se spovedească cel puţin în cele patru posturi din an.

Ne mai putem spovedi în cazuri speciale: când mergem la spital, la examene, dacă avem un mare necaz, când mergem într-o călătorie, atunci când doi tineri se căsătoresc ş.a.

Orice om, începând de la vârsta de 7 ani, are păcate şi deci trebuie să se spovedească. Copiii primesc cea mai corectă educaţie la Sfânta Spovedanie şi tot aici Sfântul Duh lucrează peste ei, prin această Taină.

Fiecare creştin aparţine unei parohii şi trebuie să se spovedească la acea parohie. Din alt motiv, creştinul se poate spovedi acolo unde doreşte şi simte că este pe drumul cel mai bun.

Pentru a merge la Sfânta Spovedanie, trebuie să ne pregătim prin post, rugăciune, să nu uităm păcatele săvărşite pentru a le mărturisi preotului, deci să nu facem o spovedanie formală. Să ne spovedim cu sinceritate în faţa duhovnicului, altfel păcătuim.

Numai Sfânta Spovedanie ne poate curăţi şi pregăti pentru a intra în Rai. Această taină ne aduce smerenie, cea mai mare căinţă şi nădejdea mântuirii sufletului.

La Sfânta Spovedanie, toţi oamenii sunt egali în faţa lui Dumnezeu, indiferent de viaţa socială, de pregătirea intelectuală, sunt egali din punct de vedere spiritual, toţi oamenii sunt fii ai aceluiaşi Tată.

Spovedania ajută la însănătoşirea sufletului, care contribuie mai departe la însănătoşirea trupului. De foarte multe ori bolile trupului sunt cauzate de cele ale sufletului.

Sufletul fiind veşnic, lui trebuie să-i acordăm o atenţie deosebită în viaţă, deşi omul se îngrijeşte mai mult de trup, ceea ce nu este bine.

Taina Sfintei Spovedanii se poate repeta ori de câte ori este nevoie în viaţă, urmărind nu numai a spune păcatele, ci şi a cere un sfat duhovnicului. Această Sfântă Taină împacă pe om cu Dumnezeu şi cu aproapele.

Pr. Băjău I. Marin Mirel

Acest articol a fost publicat în data de miercuri, 3 noiembrie 2021, la 21:56 în categoriile Teologie si Viata. Poți urmări orice răspunsuri la acest articol prin RSS 2.0 feed. Atât comentariile, cât și acțiunea de ping la acest articol sunt dezactivate.