Fundamentul Revelaţiei divine este mântuirea omului prin Taina lui Hristos. În Hristos ne este revelată plinătatea vieţii. Numai prin comuniunea cu Dumnezeu în această viaţă pământească şi prin simţirea prezenţei divine în suflet, omul se poate mântui. Hristos este sacramentul originar şi darul lui Dumnezeu oferit oamenilor prin care s-a realizat restaurarea creaţiei şi salvarea neamului omenesc. Taina lui Hristos începe cu Întruparea, se continuă cu Patimile, Crucea, Mormântul şi Învierea. Nu poate fi înţeleasă semnificaţia Crucii fără Învierea lui Hristos. Moartea lui Hristos pe Cruce apare ca o cale către Înviere. După Mitropolitul Filaret al Moscovei, prin sacrificiul lui Hristos pe Crucea Golgotei s-a răspândit mireasma dragostei: „dragostea Tatălui care sacrifică, dragostea Fiului răstignit şi dragostea Duhului Sfânt care triunfă cu ajutorul puterii Crucii”. Acţiunea continuă a dragostei lui Dumnezeu faţă de neamul omenesc se arată şi în Înălţarea Mântuitorului Hristos la ceruri şi în Pogorârea Duhului Sfânt la Cincizecime. În acest fel se naşte Biserica, ca formă concretă a comuniunii oamenilor cu Dumnezeu, în Hristos, prin Duhul Sfânt. Prin Tainele de iniţiere şi prin toate celelalte Sfinte Taine primim pe Hristos în sufletele noastre. Însă plinătatea unirii cu El se realizează în Sfânta Euharistie, în cadrul Sfintei Liturghii. Perintele profesor Dumitru Stăniloae spune în acest sens că: „În Sfânta Împărtăşanie Hristos este pâinea care ne hrăneşte spiritual şi, în acelaşi timp, Mielul conştient care a suportat să fie crucificat pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, umplându-ne de bunătatea Sa pregătită pentru sacrificiu”.
Aşadar jertfa lui Hristos pe Golgota se prelungeşte în Sfânta Euharistie. Realitatea întâlnirii reale a omului cu Hristos se întâmplă în Biserică, la Sfânta Liturghie, în Sfânta Euharistie. Participând la Liturghie, fiecare dintre noi se împărtășește în mod real din jertfa Mântuitorului Hristos. Sfântul Chiril al Alexandriei arată că cel ce primeşte Sfânta Euharistie se uneşte cu Hristos şi este purtat de Hristos la Dumnezeu Tatăl, în stare de jertfă, pentru că la Dumnezeu nu putem ajunge decât într-o stare de jertfă curată.
Cadrul cel mai adecvat pentru primirea Dumnezeieștii Împărtășanii este bineînțeles Biserica, prin Sfânta Liturghie. Aici ne amintim de Cina Euharistică și trăim permanent Pogorârea Duhului Sfânt în inimile noastre. În cadrul Sfintei Liturghii ne amintim şi trăim prezenţa reală a lui Hristos în Sfânta Euharistie. Toată Liturghia este o mişcare continuă, ascensiunea noastră reală din această lume către Împărăţia Cerurilor. În acest spațiu sacru putem începe o nouă viaţă cu o hrană spirituală oferită de Hristos în darurile euharistice şi, în acelaşi timp, fiinţa noastră umană primeşte sămânţa vieţii veşnice.
Pr. dr. Claudiu Porneală